Despre Plante / About Plants
By Mihaela Gafton
2020-2023
Copilaria mi-am petrecut-o pe dealurile pline de farmec ale Prahovei. Mi-au placut intotdeauna copacii, florile, toate plantele care ma inconjurau.
Acum, am timp sa ma apropii si altfel de copacii si florile preferate si, ma bucur sa impart descoperirile.
Cate ceva despre plantele din gradina mea de la Busteni…
I love my garden, love all the plants and trees in it and decided to learn more about them!
Narcisa
O gasim in Europa, Africa de Nord sau Asia, cu un numar mare de specii: albe, crem sau galbene, parfumate sau fara parfum.
Cele folosite in industria parfumurilor sunt : Narcissus Jonquilla, Narcissus Odorus, Narcissus Tazetta, Narcissus poeticus.
Narcissus poeticus, se crede ca este specia cea mai veche ,are petalele albe si mijlocul galben cu margine rosie.
Narcissus Tazetta, flori albe cu mijlocul galben. Intr-o tulpina este o inflorescenta de pana la 8 flori. Are un miros deosebit,gratios.
Narcissus Odorus, este galbena cu miros patrunzator.
Narcissus Jonquilla, galbena sau alba, cel putin cinci flori intr-un manunchi. Este cultivata in Franta inca din secolul 18 drept cea mai importanta dintre speciile folosite la obtinerea uleiului de narcisa pentru industria parfumului.
Uleiul de narcisa este un ulei galben, cu miros dulce, concret sau absolut, folosit in 11% din parfumurile de calitate, moderne (Narcisse Noire by Caron, Amazone by Hermes, Vanille Fatale by Tom Ford , Samsara by Guerlain…)
Socrate, a numit Narcisa- cununa zeilor infernului
Florile si bulbii au efecte calmante, linistitoare, emoliente, antiseptice, antiasmatice ,sedative.
In ultimul timp, s-a descoperit ca extractul din bulbii anumitei specii, pot ajuta bolanvii de Alzheimer. Poate modifica functiile sistemului nervos central.
Numele se pare ca vine de la grecescul “ narcon”, a amorti.
Iasomia
Philadelphus, la noi cultivata in secolul al XVI-lea. Apare sub numele de: lamaita, sipica, malin alb, pomul raiului…
Denumirea de iasomie vine din araba: Yasmin- darul lui Dumnezeu
Se cunosc in jur de 200 de specii, mrositoare sau nu, cu flori albe, roz sau galbene care infloresc vara, toamna sau iarna sub forma de arbust , agatatoare sau de interior.
Cea mai mare varietate de iasomie o regasim in Asia de sud si est.
Florile de iasomie au un miros puternic de lamaita, “un adevarat medicament ,cu o actiune antivirala fata de virusul hepatitei B. Frunzele contin acid salicylic.
Egiptenii si Grecii antici au folosit iasomia in aromaterapie. Chinezii folosesc ceaiul din cele mai vechi timpuri in medicina. Consumat in cantitati moderate, este un antispastic, antibacterian, expectorant, aphrodisiac, anticancerigen, relaxant.
Din iasomia sambac si iasomia grandiflorum se obtin uleiuri si absoluturi cunoscute in industria parfumeriei.
Absolutul de iasomie, in care s-au identificat cel putin 100 de ingredient active, degaja un parfum bogat si cald, binedefinit, ideal pentru parfumurile feminine, florale, senzuale, rafinate.
Shalimar, Suffle de Lumiere de la Guerlain si Jasmine Noir de la Bulgari sunt exemple de parfumuri ce contin si absolut de iasomie.
Lacramioara (Convallaria Majalis)
Margaritar, Lilly of the valley; in dialect Victorian,” intoarcerea fericirii” sau May Valley
Cu mirosul de primavara, fara pereche, creste in padurile de foioase, de la campie la munte, in emisfera Nordica. Este simbolul natural al modestiei iar mirosul lacramioarei este asociat cu virtutea feminina a castitatii si puritatii. Este floarea nationala a Finlandei.
Planta erbacee care se inmulteste rapid prin rizomi, este o planta toxica iar folosirea ei a fost restrictionata in unele tari incepand din 1968.
Intre doua frunze verzi cu nervuri paralele, cresc florile albe, ca niste clopotei cu 6 dinti precum boabele de margaritar. Infloreste din mai pana in iunie si face fructe mici, rosii, foarte toxice.
Este folosita din cele mai vechi timpuri; frunzele se culeg primavara si se usuca la o temperature de 105 grade Celsius; din ele se fabrica un tonic cardiac. Florile se folosesc sub forma de infuzie pentru albirea pielii iar din unt in amestec cu florile macerate se face un unguent ce vindeca rapid ranile.
In doze controlate , este foarte utila atit in industria farmaceutica cat si cea cosmetica.
Sub forma de ceai, tinctura, extract, infuzie si ulei esential , este antispasmotic, diuretic, tonic cardiac. In aromaterapie este folosit pentru tratarea depresiei, redand starea de liniste, securitate si buna dispozitie.
A fost floarea favorita a lui Cristian Dior, sursa de inspiratie si talisman. Florista lui Dior o cultiva special pentru el, tot timpul anului.
Cea mai buna incercare de a extrage sau imita parfumul lacramioarei a fost si este, parfumul Diorissiomo, creat pentru Dior de Edmond Roudnitska in 1956. Si acum, este cea mai realistica apropiere de mirosul lacramioarei. Compozitia, inventie chimica, este o enigma.
Annick Goutal cu Le Muguet, foloseste intreaga planta ca sa creeze un amalgam, mai usor si mai verde decat mirosul natural al lacramioarei.
Lavanda/levantica
Lavandula angustifolia este un semiarbust cu tuplina inalta pana la 70 de centimetri, ramificata. Ramificatiile care poarta inflorescente sunt lungi de 25-30 cm si au frunze numai in partea inferioara. Latimea frunzelor nu depaseste 7 mm, inflorescenta seamana cu un spic. Florile frumos mirositoare au culoare violet-albastra. Inforeste in iunie-iulie; este o specie sud-europeana cu centrul de raspandire in partea apuseana a bazinului mediteranean. Statiuni importante se gasesc in Alpii francezi, pe versantii meridionali la 700-800 de metri inaltime. Lavandula latifolia sau levantica spaniola are tulpini mai inalte, frunze mai late iar axa inflorescentei poarta de obicei doua ramuri inflorite, tulpina este trifurcata.
Hibridul natural intre lavandula angustifolia si lavandula latifolia este lavandula hybrida sau lavandinul care are un ulei volatil superior celui de levantica spaniola.
Levantica nu este pretentioasa fata de sol, putand supravietui multi ani pe soluri sarace dar permeabile. Pentru obtinerea unei productii mari de inflorescente si ulei volatil, cultura trebuie bine ingrijita si ingrasata periodic. Un factor determinant pentru calitatea uleiului volatil (continut ridicat de linalil) este altitudinea. In Franta si Bulgaria nu se cultiva sub 600 de m altitudine. Expozitia si lumina determina productia si calitatea; pentru conditiile noastre se recomanda cultivarea in panta cu expozitie sudica sau sud-vestica. Pentru o buna calitate a uleiului volatil, instalatiile de distilare folosesc plantele recoltate de la 50% pana la 75% inflorire. Recoltarea se face manual, sfarsitul lunii iunie intre orele 9 si 13.
Obtinerea uleiului volatil se face prin antrenarea cu vapori de apa din inflorescente proaspete. Calitatea uleiului este in functie de continutul lui in esteri, acetat de linalil, si trebuie sa fie de cel putin 35%.Continutul in ulei volatil este mai mare la lavandula hybrida dar calitatea este mai slaba decat la lavandula angustifolia. Frunzele si pedunculii, contin alt ulei volatil si influenteaza negativ calitatea uleiului.
Florile de levantica au calitati aromatizante, prezinta o actiune sedativa. Ele intra in componenta unor ceaiuri medicinale, bai medicinale cu effect tonifiant, efficient in nevroze astenice. Uleiul, vindeca ranile mici si vanataile, folosit ca remediu in bolile respiratorii, antireumatic, antibacterial. Este folosit si in idustria alimentara foarte mult sub forma de limonada, sirop, prajituri.
Denumirea de lavanda vine de la lavare- a spala. Romanii, grecii, egiptenii, au folosit lavanda din cele mai vechi timpuri pentru baie sau parfum. Uleiul volatil se foloseste in industria cosmetica -parfumuri, sapunuri, industria detergentilor. Uleiul pur, difera de cel comercial care este diluat. Din 130 de kilograme de flori, se obtine un kilogram de absolut de lavanda.
Parfumuri ce folosesc lavanda in compozitie, sunt multe, cateva exemple: Moonlight Serenade Scented water – Gucci ,Pour Un Home – Caron, La niut de L’Home –Yves Saint Laurent , Molinard – Lavande and Thyme, Fragonard- Les Naturelle Lavande …
February 11, 2020 / 11 Februarie 2020
Paeony
Paeonia officinalis
A herbaceous perennial, the only genus in the Paeoniaceae family, native to Asia, Europe and Western North America.
Is blooming in late spring and summer. There are numerous species, and there are also hybrids. Has a short blooming season, 7 to 10 days and flowers can be purple-pink, red, white, yellow, even magenta- Paeonia algeriensis from Algeria. Some species are woody shrubs that can grow up to 3.5 meters. Between known species are: Paeonia lactiflora found from Asia to Tibet, China, Siberia, Paeonia Californica in California and, also Paeonia peregrina romanica- Bujorul Romanesc in the forest Troianu- Teleorman or, The Natural Parc Comana, a wild paeony with a red flower.
The plant is cultivated for its flowers beauty and smell. Usually likes sunny or light shade with a bit of protection from wind. The soil needs to be fertile, not much humidity. Best time to divide the plants is end of August, beginning of September so, the new plants can start flowering next spring.
Paeonia lactiflora or the Chinese peony has got flowers with a wonderful smell, like roses. When starting to bloom the colour is pink, soon they become white. This specie includes: The Duchesse of Nemours with white flowers, Madame Marie Lemoine with white-yellow flowers, Madame Boulanger with pink flowers, Madame Louise Van Houtte with red flowers.
In China used to be a symbol of the Royal family, symbol of prosperity, beauty, romance, compassion, happy relationship, longevity and loyalty.
Luoyang is the city of Peony, where there is a National Peony Garden and a yearly celebration dedicated to the flower.
Paeonia Suffruticosa is called the King of Flowers.
Has been used from oldest times for heeling all kinds of aches from head, tooth to stomach, even to cure paralysed limbs.
From the peony plant has been extracted around 262 compounds like- flavonoids, tannins, steroids, paeonols. Some of the compounds are used as antioxidants, antitumor, immuno-modulative or to improve cardio-vascular and central nervous system activities.
Since 1789 when first peony plants have been introduced to, Kew Gardens is the main centre of peony breeding in Europe. Peony petals have been used in salads, punches or lemonades or as infusion.
Some root powder is used in medicine.
With fresh, floral notes, peony petals are used in cosmetics and perfume industry a lot:
Guerlain-Aqua Allegoria Pivoine; Thiery Mugler- Angel Pivoine; Jo Malone –Peony and Moss; Miss Dior Cherie Blooming Bouquet; Yves Rocher Pivoine…
The name is connected with the Myth of Paeon the disciple of Asclepius- god of medicine. When Paeon was invited to find a cure for birth aches and pains, Asclepius got gelous and wanted to kill Paeon. The deity of fertility transformed Paeon into a beautiful flower to save him.
Busuiocul
Ocimum basilicum,de locul lui din India, s-ar putea numi “ floarea romanului”!
Este o planta cu trunchiul verde, ramificat, cu frunze micute- doua cate doua ; la varful ramurilor sunt flori marunte albe sau roz, aproape nedeosebindu-se de solzii la subsoara carora se afla.
Este o specie anuala cu radacina fibroasa si tulpina ramificata in patru muchii, infloreste din iunie pana in septembrie.
Trunchiul, frunzele si florile au o aroma caracteristica. In casa multor romani, gasesti un manunchi de busuioc sub grinda.
Busuiocul ocupa un loc de capetenie in poezia populara:
“Frunza verde busuioc,
Fa-ma mama cu noroc
Si m-arunca-n foc!”
Se cunosc specii apreciate in parfumerie, bucatarie, cosmetica, medicina: ocimum gratissimum; ocimum labiatae- busuiocul dulce care este foarte folosit in bucatarie; ocimum minimum; ocimum sanctum-tulsi, planta sacra in India; ocimum tenuifolium- holy basil sau busuiocul sfant.
Busuiocul prefera multa caldura si lumina, soluri usoare dar fertile cu expunere spre sud, ferit de vanturi.
Recoltarea se face in toiul infloritului iar uleiul volatil se obtine prin antrenarea cu vapori de apa, din planta proaspata. Este un ulei volatil de concentratie 0,1-0,4, bogat in estragol pana la 80% si linalol. Este apreciat in medicina; in medicina populara se foloseste din cele mai vechi timpuri pentru dureri de stomac, stari de voma, dureri de cap. Intareste sistemul imunitar, regleaza functiile glandelor endocrine, metabolismul celular, tonifiaza, echilibreaza emotional. Alunga eficient insectele.
Uleiul este folosit chiar si pentru a curata zonele radioactive.
In cazul Ocimum sanctum, solul din jurul busuiocului este atat de curat ca este considerat sacru. Se spune ca aroma busuiocului uneste umanul cu divinul. In India, busuiocul tulsi este folosit in ceremoniile religioase. In Biserica Ortodoxa pentru creearea apei sfinte.
Parfumuri, sunt multe ce au in compozitie busuioc:
Guerlain- Aqua Allegoria Mandarine Basil pentru femei
Demeter – Fragrance Basil
Molinard- The Basilic
Clive Christian 1872 – Basil, male 2018
Givenchy –Les Perfume Mythiques – Xeryus
March 3, 2020 / 3 Martie 2020
Galanthus
Ghiocelul
“ De sub un bulgare-nghetat
Cu caciulita alba de zapada
Un Ghiocel sfios si speriat
Isi scoate capusoru-n vant sa vada.”
(Otilia Cazimir, Ghiocelul)
Din aceeasi familie cu narcisele, Giocelul este originar din Europa si Asia. Se cunosc mai multe specii bulboase. Infloreste in februarie-aprilie cu flori albe in forma de clopotel. Se inmulteste prin divizarea bulbilor in martie sau septembrie. Se cultiva in pamanturi acide sau calcaroase, adanc lucrate si bine ingrasate, cu pozitii semiumbrite, umede si racoroase. Nu ii priesc solurile nisipoase.
Galantus nivalis este cel mai cunoscut, infloreste primavara devreme. Floarea este un clopotel alb cu sase diviziuni din care trei interne cu cate o pata verde la varf si striatiuni verzi in interior, mai scurte decat cele externe.
Galantus plicatus, infloreste in martie cu flori mari albe de 2,5 centimetri diametru, frunzele sunt verzi-albastrui. Este considerata cea mai frumoasa floare de Galantus.
Mai gasim, Galantus elwesii, are cea mai mare floare , cca 4 centimetri in diametru. Este alba cu pete verzi inchis pe marginea petalelor, in varful unei tulpini de 30 de centimetri cu frunze mai late- 2 centimetri, de culoare verde-albastrui.
Plante perene, apar in fiecare an devreme, cu indrazneala, de sub zapada.
Planta este descrisa de Theophrastus inca din secolul IV inainte de Hristos “white violet”, in Historia Plantarum . In Odiseea lui Homer, se pare ca este antidotul pentru otrava lui Circe.
Numele de Galanthus vine din limba greaca: Gala “lapte”, anthos ,”floare” iar nivalis vine din latinescul “ din zapada”/of the snow.
Snowdrop, white violet, white ladies, snow pierce, ghiocelul, este simbolul primaverii, si totodata simbolizeaza speranta, prietenia,inocenta, alinarea,smerenia.
Este asociat cu sarbatoarea” Candelmas” “Intampinarea Domnului” de pe data de 2 februarie ,cand are loc procesiunea purificarii, Prezentarea Pruncului Hristos la Templu dupa 40 de zile de la nasterea sa si, Purificarea Sfintei Fecioare.
Walter De La Mare a scris poemul The Snowdrop in 1929 si a asociat cele trei petale ale giocelului cu Sfanta Treime. A fost omagiat si de Hans Christian Andersen in “The short story of Snowdrop iar Tchaikovsky a scris 12 peise pentru pian cu numele lunilor din calendar, luna Aprilie fiind denumita Snowdrop.
Bulbul ghiocelului este toxic dar din flori si frunze uscate se face un ceai sau decoct care s-a folosit se pare din cele mai vechi timpuri ca antiseptic, si miorelaxant. Contine galantamina ce poate ajuta in tratamentul bolii Alzheimer.
Parfumul ghiocelului este unul proaspat, verde, discret.
Il gasim in parfumurile : Jo Malone- London White Moss and Snowdrop, Jill Stuart- Cristal Bloom Snow ,Perlier Bucaneve- Snowdrop …
In Anglia, Colesbourne Park in Gloucesterhire este dedicat Ghioceilor si se numeste English Snowdrop Gardens.
Padurea cu ghiocei din muntii Orastiei este o priveliste minunata primavara. Bulbii toxici sunt un mijloc de aparare impotriva bolilor si rozatoarelor de aceea ghioceii se inmultesc uimitor de repede in locurile prielnice.
March 23, 2020 / 23 Martie 2020
Primula officinalis, Primula veris
Ciubotica Cucului
Primulae Rhizoma Cum Radicibus face parte din familia Primulacae. Sunt peste 500 de specii anuale, bienale si cele mai multe perene cu flori hermafrodite divers colorate cu sau fara miros.
Se inmulteste prin seminte, butasi sau despartirea tufei. O gasim in Asia, Europa ,America si are nevoie de soluri sanatoase,umede si semiumbrite.
Primula Officinalis-planta ierboasa cu flori galbene; florile formeaza o umbrela simpla in varful tulpinii . Frunzele sunt dispuse in rozeta si au forma eliptica. Este o specie perena cu rizom cilindric, lung pana la 10 centimetri.
Toate partile acestei specii contin saponozide triterpenice. Rizomii cu radacinile sunt folositi in calitate de expectorant in bronsite si inflamatii ale cailor respiratorii. In acelasi scop se utilizeaza si florile.
Primula Veris infloreste primavara iar florile sunt galbene odorante,caliciul campanulat cu 5 dinti,corola campanulata cu 5 lobi. Are o inaltime de pana la 30 de centimetre, frunzele sunt paroase, alungit-eliptice, dispuse in rozeta la baza tulpinii. Este perena.
Primula Vialii, infloreste vara si are flori tubulare de un albastru-violet, dispuse in spice dense,varful este colorat rosu si ajunge pana la 60de centimetre in inaltime. Frunzele sunt rosii. Poate fi bienala sau perena si iubeste zonele pietroase.
Alte specii apreciate:
Primula Spectabilis cu flori roz sau rosii cu mijlocul alb, in forma de cupa ce are diametrul de aproximativ 11 centimetri, dispuse in umbrela, inaltimea de 15 centimetri, infloreste primavara.
Primula Sinensis, infloreste primavara cu flori albe, rosii, roz sau purpurii, marginile franjurate, inflorescente de 10-12 flori etajate, inaltimea de 30 de centimetri.
Primula Rozea, specie care infloreste primavara, cu 4-12 flori in umbrela, in varful unei tulpini viguroase, scurte. Rizom carnos, prefera pamantul de padure.
Crocus, Sofran , Brandusa
Face parte din familia Iridaceae, originar din regiunea mediteraneana, numeroase specii cu o inaltime de 10-15 centimetri, plante bulboase. Bulbul este globulos de 5 centimetri diametrul. Frunzele sunt lungi, liniare, foarte inguste, se acopera una pe alta la baza, formand o tulpina falsa, dezvoltandu-se in jurul unei flori solitare, cu stigmate filiforme, sase petale colorate, dispuse in clopot.
Inmultirea se face prin bulbi si seminte.
Pot fi albe, violete, galbene, roz. Sunt specii care infloresc primavara si specii care infloresc toamna.
Brandusa de primavara
Crocus Heufelianus – brandusa albastra, infloreste in martie- aprilie, are flori mari care apar odata cu frunzele albe. Are trei stamine cu stigmat albastru ce depasesc lungimea florii.
Crocus Imperati, infloreste primavara devreme cu flori mari de 7 centimetri in diametru, mov stralucitoare in interior si galbene la exterior cu vene mov-purpurii.
Crocus Etruscus, infloreste primavara devreme cu flori mov- pal la exterior si mai inchise in interior cu gatul si stigmatul oranj.
Crocus Aureus, infloreste primavara cu flori mici, galben aurii, apar odata cu frunzele erecte,subtiri cu nervura mijlocie alba.
Crocus Tomasinianus este o specie care infloreste din mijlocul iernii pana primavara devreme ,cu flori de marime medie ,albastre-mov la exterior si liliachii srtralucitor la interior.
Crocus Vernus, specie care infloreste de iarna pana in mijlocul primaverii. Florile apar odata cu frunzele, sunt divers colorate : alb ,purpuriu, lila, bleu, violet si rosu.
Brandusa de toamna — Colchicum Autumnale
Este o specie perena cu bulbo-tuber ovoidal sau piriform. Frunzele sunt alungite, 3-4 ca numar. Intre frunze apar primavara sau la inceputul verii, fructele care au inceput sa se formeze din anul anterior. Florile apar toamna dupa vestejirea frunzelor: o parte tubuloasa incolora de 20-30 de centimetre ce se desface in varf in sase lobi roz-violacei. Fructele sunt capsule moi brune cu seminte aproape sferice de 2 milimetri. Infloreste in august-septembrie si, rar, primavara. Se recolteaza bulbo-tuberculii si semintele care contin colchicine, un alcaloid, intrebuintat cu aviz medical in prevenirea crizelor de guta. Proprietatile colchicinei au fost studiate experimental si clinic in vederea aplicarii in tratamentul tumorilor maligne si a leucemiei.
De altfel, brandusa de toamna este una dintre cele mai toxice plante de la noi.
Versurile Otilie Cazimir spun:
“Tarana verii pe sfarsite,
Prin crangul gol,in fiecare an,
Intind in soare palnii otravite
Branduse, flori subtiri de portelan”
Specii ce infloresc toamna sunt si: Crocus Byzantinus, Crocus Longiflorus- cu flori galbene spre varf, liliachii striate in partea exterioara, Crocus Speciosus, Crocus Zanatus cu florile liliachii cu pete oranj la baza gatului.
Sofranul, simbolul luminii
Crocus Sativus infloreste toamna. Este o planta erbacee bulboasa, cu frunze liniare, inguste si flori mari ,violet-albastre cu striuri purpurii , gatul paros, stigmat mare, galben-portocaliu,1-3 in varful tulpinii. Frunzele se dezvolta in acelasi timp cu florile, bulb mare globulos.
Este cel mai scump condiment din lume- “aurul rosu”. Se cultiva in Spania, Franta, Grecia, Italia, Maroc, Casmir, Iran, China. Se folosesc stigmatele plantelor sub forma de pulbere cu proprietati de stimulant general.
Bulbii se planteaza in iulie-august iar recoltatul se face in septembrie-niembrie. Este o planta de altitudine care iubeste verile aride si iernile cu inghet de pana la -13 grade Celsius. Pentru un kilogram de condiment se recolteaza intre 130000 si 250000 de plante din care se folosesc numai stigmatele care se usuca in aceeasi zi in care s-au recoltat si se pun in recipiente de sticla sau ceramica. Sunt necesare 30 de zile pentru ca sa se obtina aroma condimentului.
Stigmatele, contin uleiuri esentiale bogate in calciu, magneziu,potasiu,vitamin A si C, acizi ca linalolul, cineol, geraniol, substante amarui si colorant galben.
Se utilizeaza la condimentarea supelor de peste, felurilor de mancare pe baza de orez,sosuri, paine. Trebuie folosit insa cu moderatie, nu este recomandat femeilor insarcinate.
Este considerat euphoric.
Un ingredient important In compozitia cosmeticelor antirid, uleiul esential de sofran are un miros dulce-amar de piele sau de pamant. Multe parfumuri au in compozitie uleiul esential de sofran:
Agent Provocateur; Tesori d’Oriente- Marrakesh Ambra e Zafferano; Joop! Joop!- Homme Sexi in Pink; Ermeneglido Zegna-Persian Saffron; Boadicea the Victorious – Joyous, …
April 1, 2020 / 1 Aprilie 2020
Viola ( Violete, Toporasi, Pansele),
Fac parte din familia Violacee, sunt peste 150 de specii erbacee, anuale,bienale sau perene. Se gasesc in Africa, Asia, America,Australia,Europa, Noua Zeelanda.
Viola odorata sau toporasul este printre cei dintai vestitori ai primaverii, creste in tufe printre arbori la marginea padurii sau chiar in spatiu liber. Mirosul sau delicat este ca un abur de tamaie, de aceea in termen popular se mai numeste tamaioara. Mirosul este mai patrunzator atunci cand sunt mai multe plante cu flori intr-un grup. Atrage usor insectele si inmultirea se face prin seminte dar ,si prin propagarea radacinilor: de la subsoara unei frunze, o ramurica creste mai lunga si se taraste sub pamant. Astfel se poate forma usor, o intreaga familie dintr-o singura planta. Florile sunt mici, albastre, petalele florii sunt rasfirate, doua sus si trei jos, cu o pata galbuie in mijloc. Frunzele verzi, sunt rasfrante pe margini si roua cade spre radacina. Nectarul se afla intr-un mic cornet, ca un pinten. Ca sa ajunga la el, albinele trebuie sa treaca printer staminele florii iar polenul se scutura pe capul albinelor. Trecand la alta floare, polenul este luat de pe capul albinelor cu ajutorul unui fel de lopata ce ce se afla in varful stigmatului. Albina se retrage din floare dupa ce a luat nectarul , iar polenul este aruncat in interiorul stigmatului.
Pentru ca semintele sa fie imprastiate cat mai departe de trunchiul mamei, fructul deschis in trei fasii, ridicat pe o codita subtirica si lunga, imprastie semintele la cea mai mica adiere de vant. Fiecare samanta este o graunta neteda cu o parte moale dupa care se dau in vant furnicile. Acestea transporta samanta dintr-un loc in altul. Ele in general consuma numai partea moale si samanta ramane pe sol, inmultindu-se .
Viola Alba este o specie care infloreste primavara iar florile pot fi albe sau violet. Viola Biflora, infloreste vara iar florile sunt galbene. Viola Canina infloreste primavara-vara si are flori violet inchis sau deschis, cu pinten alb sau galben, nu sunt mirositoare. Viola Silvatica, infloreste primavara-vara, cu flori violet deschis, la baza albe. Viola Tricolor infloreste primavara-toamna. Cele doua petale de sus sunt violacee, in partea de jos, petala dn mijloc este galbena iar cele laterale, alb-galbui, mai rar pot fi galbene sau violet. Din viola tricolor, si viola altaica s-au obtinut si soiurile de pansele, Viola Wittrockiana. Sunt plante bienale, cu florile mult mai mari, colorate in alb, galben, rosu-violet, albastru negricios, pestrite. Panselele sunt cele mai raspandite plante decorative, rezistente la ger, ele infloresc si sub zapada.
De la Viola Tricolor sau Trei- frati- patati, partea aeriana, este folosita in medicina populara. Se face infuzie de planta sau sirop. Are proprietati diuretice, depurative, folosita in bolile alergice- astm, urticarie, alergii. Tot medicinala este si Viola Arvensis Murray.
Uleiul essential obtinut din florile si frunzele Violei Odorata, Violet leaf absolute sau Violet absolute este folosit in aromaterapie, industria alimentara si parfumerie.
Parfumuri ce au in compozitie absolutul de viola odorata : Anick Goutal, La Violette; Guerlain, Insolence Extrait; Yardley, April Violet; Santa Maria, Novelle Violetta; Augustin Reyes, Royal Violets; Molinard, Violette; L’Artisan Parfumeur, Verte Violette…
April 11 / 11 Aprilie 2020
Corydalis , Brebenel, familia Papaveracea.
Originar din regiunile de clima boreala, cu circa 300 de specii erbacee, anuale sau perene, au rizom subteran, cu sau fara tubercul. Infloreste primavara sau vara.
La noi in Romania este foarte cunoscuta specia Corydalis Cava care infloreste primavara, florile sunt purpurii sau albe ca un pinten umflat cu un miros discret,proaspat. Planta are 35 de centimetri inaltime, este perena, cu frunze multilobate si tubercul mare. Ii place solul usor, semiumbrit si se inmulteste prin seminte, tuberculi sau divizare.
Florile sunt minunate, cu o infatisare nemaintalnita la celelalte flori de primavara; semana cu gura leului. Staminele sunt invelite de doua petale launtrice. Floarea are in partea din spate un pinten in care se afla nectarul. Bondarii gauresc pintenul ca sa ajunga la nectar.
Corydalis Cheilantifolia infloreste primavara, florile sunt galbene, in ciorchine, frunzele verzi-maronii asemanatoare cu ale ferigilor.
Corydalis Sempervirens infloreste vara-toamna cu flori rosii, la varf galben-portocalii cu caliciul violet. Planta are 70 de centimetre inaltime, anuala sau bienala.
Corydalis Solida infloreste primavara cu flori purpurii.
Koridalis in limba greaca insemna ciocarlie iar floarea de brebenel seamana cu capul ciocarliei.
Scilla Bifolia sau Vioreaua
Este denumita ghiocelul albastru si vine din familia Asparagaceae.
Intre doua frunze lungi se ridica o codita pe varful careia sunt sase flori micute, fiecare cu sase petale albastre si sase stamine.
Sunt aproximativ 85 de specii erbacee, perene, bulboase. Florile au un miros placut si sunt albastre roz sau purpurii, mai rar albe. Polenul lor este harana pretioasa pentru albine.
Denumirea de bifolia vine de la cele doua frunze ale plantei . Vioreaua contine scilitoxina, glicozid cardiotonic , scilaina si uleiuri volatile. Este folosita ca planta decorativa si medicinala. O gasim salbatica sau cultivata in zonele temperate, in Europa, Asia, Africa. Cu florile se vopsesc materialele textile in albastru.
Dupa ce se neutralizeaza scilitoxina, toxica si iritanta, din bulbii unor specii se fabrica medicamente cardio tonice.
Scilla Bifolia, infloreste primavara devreme . Florile acestei specii sunt orientate in sus spre deosebire de Scilla Siberica care are florile orientate in jos. Scilla Amoena infloreste primavara cu flori albastre sau albe. Scilla Hispanica infloreste primavara cu flori albastre inalte de 30 centimetri. Scilla Italica infloreste primavara tarziu cu flori mici albastre. Scilla Peruviana infloreste primavara-vara cu flori purpurii in ciorchini mari.
Floarea Pastelui
Am fost mereu fascinata de duiosia acestei flori cu miros suav, aparent delicata, care e inflorita in perioada Sfintelor Pasti.
De regula traieste in grupuri, in paduri sau la piciorul unui copac, ca in gradina mea! Anemona Nemorosa ,este cea cu floarea alba si Anemona Ranunculoides cea cu floarea galbena. I se mai spune deditel sau floarea vantului (anemos insemna vant in limba greaca), este din familia ranunculaceae din regiunile temperate si reci ale emisferei nordice, cu peste 100 de specii de diferite marimi, erbacee, perene, rizomatoase sau tuberculiforme.
Are trunchi subpamantean lung ce pastreaza rezervele de hrana din anul trecut. In fiecare an trunchiul creste cu un centimetru sau doi in timp ce capatul celalalt putrezeste. Lungime trunchiului atinge 25 de centimetri. Din loc in loc dau ramuri cu muguri care incoltesc, se formeaza apoi frunzele , trei la numar, crestate adanc. Codita delicata se termina intr-o singura floare cu o multime de stamine galbene. Peste noaptea umeda sau cand vremea este ploioasa, florile sunt indoite in jos pentru ca ploaia sa se prelinga pe dosul petalelor si sa nu spele polenul.
Floarea Pastelui cu floare galbena sau in termeni populari, pastita, e mai otravitoare decat cea alba.
Bastinasii din peninsula Kamceatka isi otraveau varful sagetilor cu sucul acestei plante.
Sunt alte specii de anemone care sunt cultivate pentru florile taiate, cea mai valoroasa specie fiind Anemona Coronaria, originara din zona Marii Mediterane. Este cultivata pe suprafete mari, in Olanda, Anglia si Franta. Florile in forma de cupa, simple sau duble,sunt viu colorate . Se deosebesc soiuri ca: Hollandia,cu flori rosii aprins; Mrs. Fokker, cu flori albastre-violet; Sylphide cu flori roz-violaceu; De Cayene cu flori de diferite culori.
Dintre speciile cu flori duble , Sainte Brigitte se evidentiaza, avand flori de toate culorile.
O specie care infloreste din vara pana toamna tarziu este Anemona Japonica inalta de 60-70de centimetri, cu flori roz ce au 8 centimetri in diametru.
April 28/ 28 Aprilie 2020
Erythronium sau “Maseaua Ciutei”
Sub brazii din gradina mea, astept in fiecare primavara sa apara, dupa ce ghioceii s-au scuturat, cateva flori gingase de Maseaua Ciutei.
Face parte din familia Liliaceae, o gasim in padurile cu clima temperate din America de Nord , Europa si Asia, cu un numar de 20-30 de specii perene care infloresc primavara. Denumirea de Maseaua CIutei , vine de la forma bulbului ce seamana cu un dinte.
Florile sunt albe , roz sau galbene cu sase stamine si un stil filamentos. Tulpina cu doua Frunze, de obicei brun patate. Fructul este o capsula rotunda cu multe seminte. Inmultirea se face prin bulbi si seminte.
Ca plante decorative, bulbii se planteaza toamna la 12 centimetri adancime la semiumbra sau umbra si se acopera iarna cu frunze ca sa fie protejate de ger.
Erythronium Albidum Nut infloreste primavara cu flori albe, deseori cu reflexe albastre, frunzele verzi, cu sau fara pete, inaltimea 20-25 de centimetre, cu bulbi.
Erythronium Dens-Canis infloreste primavara cu flori mari cu sase petale, stamine cu antere maronii, mirositoare, solitare. Frunzele brune patate de aproximativ 18 centimetri inaltime.
Erythronium Revolutum Smith infloreste primavara cu flori singulare sau cate doua, albe sau roz-purpurii, 16 centimetri inaltime, frunze patate.
Erythronium Grandiflorum are flori de culoare galbena si o gasim in America de Nord.
Frunzele pot fi folosite in salata, iar din bulb se face o pudra de genul amidonului ce se utilizeaza la confectionarea pastelor vermicelli. Japonia se pare este tara care foloseste frecvent aceasta planta in bucatarie.
Apare in US Pharmacopoeia inca din 1820 ca tratament pentru guta. Frunzele se fierbeau si se aplicau pe rani.
May 16/ 16 Mai 2020
Hyacinthus orientalis, Zambila
Familia Asparagaceae.
In gradina mea, zambilele infloresc imediat dupa ce infloresc narcisele. Sunt colorate in alb,trandafiriu si albastru.
Aduse din Asia Mica, sunt in jur de 30 de specii , erbacee, bulboase si perene. Frunzele sunt carnoase si intregi cu nervuri paralele. Florile sunt foarte parfumate, asezate in numar mare pe un peduncul simplu suculent, inalt pana la 40 de centimetri iar fructul este o capsula globulara. Se planteaza singure sau cu alte flori de primavara. In mod obisnuit se inmultesc prin bulbi. Prefera locurile insorite cu soluri usoare, afanate si bine drenate.
Bulbii sunt foarte toxici!
Hyacinthus orientalis, a dat nastere la majoritatea varietatilor si soiurilor de zambile. Infloreste primavara in grdini sau iarna in decembrie in ghivece.
Populara este si specia Hyacinthus Azureus (Grape Hyacinth, Muscari) ce infloreste primavara putin mai tarziu ,cu flori albastre azurii campanulate, dispuse in ciorchine dens pe tulpini de aproximativ 10-20 de centimetri. Frunzele sunt verzi, liniare.
Denumirea de Muscari se pare vine de la grecescul “muschos” si se refera la mirosul florilor, ca cel de mosc.
Hyacinth, un print Spartan a fost ucis din greseala de Apollo. Apollo a transformat singele lui Hyacinth intr-o floare frumos miroasitoare.
Din zambile, se obtine un ulei absolut ce in combinatie cu alte uleiuri are proprietati calmante, relaxante. In industria de cosmetice si parfumuri este foarte folosit . Are un miros intens, dulce, cu note verzi.
In Franta, Spania si insulele Britanice, traieste o specie de zambila salbatica, deosebit de parfumata, Hyacinthus non-scripta.
Parfumul de zambila il gasim in: Mugler- SupraFloral, Yardley – Heritage Collection Hyacinth,Chanel- Chance Eau Tendre, Penhaligon’s –The Revenge of Lady Blanche, Giorgio Armani- Aqua di Gio, Guerlain- Le Printemps, Jean Patou-Vacance, Fragonard- Etoile du Sud, Tom Ford- Ombre de Hyacinth…
June 28 / 28 Iunie 2020
Aquilegia Vulgaris sau Caldarusa
Planta perena care creste spontan la munte, face parte din familia Ranunculaceae. Apare in Europa in evul mediu adusa din America de Nord. Sunt peste 30 de specii, erbacee sau semilemnoase.
In gradina mea, pe fiecare ramura subtire se clatina elegant o floare trandafirie sau violeta, original alcatuita. Sunt colorate atat petalele cat si sepalele. Cinci pinteni indoiti la varf, dau florii forma unui clopot cu numeroase stamine. Sunt pline de nectar si au un miros foarte delicat,dulce.
Socotita floarea zanelor, in Carpatii Sudici avem caldarusa cu numele de” Aquilegia Transsilvanica” , specfica tarii noastre. Are florile mirositoare, de culoare albastra. Frunzele sunt crestate, trilobate, de un verde aproape albastru.
Radacina este pivotanta iar tulpinile de diferite inaltimi, de la 40 la 80 de centimetre, sunt ramificate de jos.
Caldarusa, infloreste primavara ; unele specii infloresc mai tarziu, la inceputul verii.
Aquilegia Alpina este o specie care infloreste vara, cu flori albastre azur, rosii pal sau albe. Tot vara infloreste si Aquilegia Chrysanta cu flori galbene.
Aquilegia Sibirica, infloreste primavara-vara, cu flori duble de diferite culori: albastre-violet, roz-rosii sau albe.
Syringa, Liliacul, Iorgovanul, Lemnul Vantului
Denumirea de Iorgovan este data de locuitorii din tinutul Dunarii de la Cazane, unde creste salbatic pe stanci si,vine de la voinicul care a rapus balaurul ce o urmarea pe Ileana – Cosinzeana.
E aproape nelipsit din gradinile romanilor si infloreste chiar incepand cu luna februarie. Florile sunt adunate ca ciorchinii de strugure, niste tuburi rasfrante la varf in patru petale putin indoite pe margini cu un miros dulce, placut.
Salbatic creste si in judetul Buzau sau muntii Bihorului pana in Maramures.
Sunt nenumarate specii, din familia Oleaceae, provenite din Asia si Balcani, in general arbusti de diferite dimensiuni. Florile sunt mirositoare, violet, purpuriu, alb; se inmultesc prin seminte si lastari.
Se pare ca, in gradinile din Europa a ajuns in secolul XVI cu Imperiul Ottoman. Intre anii 1876 si 1927, Victor Lemoine de Nancy, Franta, a descoperit si introdus peste 153 de specii de Liliac, unele considerate clasice si, cultivate si astazi.
Syringa Josikaea sau Liliacul Romanesc este un liliac ce creste spontan . Are frunzele asemanatoare cu ale prunului. Are florile tarzii, slab aromate, violacee.
Syringa Persica sau liliacul Frantuzesc, liliacul Persan, are frunzele mai mici si florile palid-roz. Vine se pare din Persia, Kashmir,Afganistan, Himalaya de vest, se cultiva in Europa din 1640.
Syringa Vulgaris sau Liliacul Salbatic are frunzele mai mari, dense si florile liliachii sau albe, simple sau pline.
A fost aclimatizat si in America iar New Hampshire a declarat liliacul, floarea ce reprezinta taria de character a cetatenilor sai.
Mirosul dulce al florilor de liliac se regaseste in industria parfumurilor: Amouage Liliac Love Woman, Elizabeth Arden-5th Avenue, Yves Rocher-Pur Desir de Lilas, Lanvin Eclat d’Arpege, Gucci Gucci Guilty, 4711 Lilac Eau de Cologne…
October 26/ 26 Octombrie 2020
ASTER sau STELUTA, Michaelmass Daisy
Din familia Compositae, cu peste 350 de specii vivace, erbacee,anuale sau bienale, se gaseste in America de Nord, Asia si Europa.
In gradina mea, infloreste pe la sfarsitul lunii august si rezista pana in noiembrie. Dupa descrierile de specialitate, am in gradina, Aster Tataricus ce creste pana la 1metru si jumatate in inaltime, florile de aproximativ 2 centimetri in diametru, sunt albastre si au mijlocul galben.Frunzele subtiri si alungite, acopera in intregime tulpina.
Se inmulteste prin seminte dar cel mai simplu este prin divizare. Solul in care creste este usor acid si, are nevoie de soare pentru a inflori frumos.
Fiind flori abundente de toamna sunt foarte indragite de albinele in cautare de hrana, inaintea iernii iar iarna, semintele sunt hrana cautata de pasari.
Se pare ca, in Korea florile sunt folosite in bucatarie la prepararea mancarurilor iar in China sunt folosite in medicina traditionala ca antibacterian.
Unele specii infloresc primavara-vara: Aster Alpinus, Aster Yunnanensis, ori, au flori albe, roz, rosii precum Aster Nova-Angliae.
Exista si specia Winston Churchill ce infloreste toamna devreme si are florile roz.
Physalis Alkekengi
Papere, Lampadare chinezesti, Florile de aur
Planta erbacee din neamul cartofului, cu origine in America de Sud.
Se inmulteste repede, frunzele au codita lunga, floarea alb- galbuie mica, din care se formeaza fructul, la inceput verde apoi creste si devine portocaliu inchis. Caliciul florii creste devenind un balon galben apoi rosiatic ca lampionul, in care se afla fructul.
Planta infloreste in iunie-iulie si evouleaza pana in luna septembrie-octombrie. Atinge o inaltime de jumatate de metru. Toamna, planta e foarte decorativa. Dupa ce frunzele cad, lampionul ce continue fructul e foarte atragator. Se usuca devenind un giuvaier dantelat, gingasie a naturii. Fructele sunt comestibile, folosite in cofetarie si in medicina. Extractul, pulberea si vinul, este antireumatic, diuretic, febrifug.
Sunt nenumarate specii, mai cunoscute fiind: Physais Peruviana, Physalis Tomatillo, Phisalis Angulata, Physalis Minima. Nu toate speciile au fructul comestibil.
Physalis Alkekengi, a obtinut titlul – Garden Merit al Societatii Regale de Horticultura in Anglia.
Lunaria , Pana Zburatorului, in limba engleza, Honesty
Face parte din familia Crruciferae, originara din sudul si centrul Europei, doar 2-3 specii erbacee vivace, bienale.
Florile au patru sepale si patru petale alungite cu 6 stamine. Pot fi purpurii violete sau able.
Fructul este cel interesant: comprimat, plan, eliptic , ajunge pana la 5 centimetri lungime, este transparent membranos.
Se inmulteste prin seminte in orice pamnt de gradina permeabil.
In gradina mea, am Lunaria Annua, specie ce infloreste vara devreme cu flori violet. Tulpina poate sa ajunga pana la 1 metru inaltime. Frunzele sunt mari, verzi,dintate.
Lunaria Rediviva are florile parfumate, infloreste primavara cu flori violete.
Toamna tarziu, pana cand cade zapada sunt foarte placute la vedere – cu fructele transparente argintii parca vestind venirea iernii.
Lunnaria Annua Albiflora a obtinut premiul Royal Horticultural Society pentru florile sale able, mari.
Lunnaria Alba Variegata este o specie cu o inaltime de 60 de centimetri care are frunzele sub forma de inima, cu marginile albe .
In afara de rolul decorativ in gradini si buchete, se planteaza linga florile de portocal pentru a le feri pe acestea de omizi. Omizile vor prefera sa se hraneasca cu lunnaria.
Eringium
Ghimpe, Scai
Din familia Umbeliferae( radacina pivotanta, adesea modificata, florile grupate intr-o inflorescenta unde pedunculii pornesc toti din acelasi punct iar floarea arata ca o umbrela) cu origine in regiunile mediteraneene si temperate. Sunt foarte multe specii erbacee, perene. Familia acestora se numeste si Apiaceae. Din aceasta familie fac parte : patrunjelul, mararul, anasonul, coriandrul, tellina,morcovul…
La Scaiul Dracului, Eryngium Campestre, florile sunt albastre inchis. Se cultiva si sunt folosite in buchete, proaspete sau uscate. Inmultirea se face primavara si vara, prin seminte in pamant nisipos/calcaros, expus la soare.
Eryngium Alpinum, infloreste vara si are florile mici, albastru inchis stralucitor, sunt plante perene.
Eryngium Amethystinum, infloreste vara cu flori albastre, fara pedunculi, tepoase. Frunzele sunt adanc divizate cu lobi teposi, tulpina ajunge la 1metru inaltime, e foarte ramificata si aspra.
Eryngium Giganteum, infloreste vara cu flori albastre-argintii, planta perena sau bienala, inalta de pana la 1,2 metri.
Eryngium Maritimum, infloreste vara-toamna, flori albastre-metalic, frunzele sunt ondulate cu nervuri proeminente, margine spinoasa , doar 30 centimetri inaltime.
Eryngium Planum sau Scaiul Vanat este o specie cu flori albastre, mici, grupate; frunzele sunt cu 5 diviziuni adanci in partea superioara a tulpinii, cele de la mijlocul tulpinii sunt intregi.
Scaiul Vanat- Eryngium Planum si Scaiul Dracului-Eryngium Campestre, au proprietati terapeutice.
La Scaiul Vanat se foloseste toata planta pentru : artrita, bronsita chiar si paradontoza.
Cultivate, sunt populare: Sea Holly, foarte folosite in buchetele de nunta scotiene, Eryngium Varifolium, Neptune’s Gold si Big Blue.
Bergenia sau `Urechi de elefant`
Din familia saxifragaceae, vine din Hymalaya , Asia centrala si China, cu cateva specii perene, erbacee, vivace . Infloreste primavara cu flori roz sau albe. Tulpina are aproximativ 50 de centimetri, frunzele sunt mari parca ar fi de piele, cu margini zimtate.
Le prieste orice pamant de gradina, pot fi cultivate si in ghivece, atat la umbra cat si la soare.
Se inmultesc primavara sau vara, din seminte sau divizarea radacinilor ce au forma de rizomi.
Frunzele raman frumoase si vioaie si, in timpul iernii sunt uneori rosii.
Planta este o bucurie pentru gradini in toate anotimpurile.
Bergenia Cordiflora, (Winter Glow) cu florile roz
Bergenia Cordiflora Alba, Moon Gardens
Bergenia Angel Kiss, cea mai scunda specie cu florile albe sau roz pal
Bergenia Cordiflora Ballawley, specia cea mai mare, cu florile rosii
Bergenia Cordiflora Solar Flare, cu frunzele multicolore si flori de culoare purpurie
Chaenomeles, Cydonia Japonica, Gutuiul Japonez
3-4 specii de arbusti cu spini din familia Rosaceae, cu inaltime intre 1 si 5 metri, originari din Japonia.
Sunt arbusti cu flori delicate ce infloresc inainte de infrunzire, primavara devreme. Pot fi antrenati sa creasca dealungul zidurilor, in soare, acolo unde clima este mai aspra. Produc fructe ce seamana cu gutuile, sunt de marime mai mica aproximativ 3 centimetri in diametru dar sunt foarte aromate.
Fructele necomestibile, sunt folosite cu success in medicina chineza pentru tratarea crampelor.
Florile sunt solitare sau in buchetele mici , culorile variaza de la alb ,roz, rosu, corai. Cresc bine in orice fel de pamant. Inmultirea se face primavara si toamna prin seminte sau butasi.
Chaenomeles speciosa Moerloosei este arbust ce creste pana la 2 metri inaltime cu flori mari crem sau roz , infloreste primavara, suporta temperature de pana la -29 grade Celsius.
Chaenomeles superba Rowallane, arbust ce ajunge la 1,5 metri langa ziduri sau inaltime mai mica in spatiu liber. Are florile rosii, infloreste primavara devreme.
Chaenomeles Cathaensis, arbust su copac de pana la 3 metri inaltime, cu florile roz, infloreste in martie-aprilie. Nativ din China.
DICENTRA SPECTABILIS- Lamprocapnos Spectabilis, Bleeding Heart, Cerceii Doamnei
Vine din Siberia, China, Japonia si face parte din familia Papaveraceae.
Perena, cu aproximativ 15 specii erbacee. Infloreste primavara si este ca o bijuterie: florile sunt roz cu virfurile able, in forma de inimioare ce stau in balans pe o ramura arcuita. Are un miros dulce,suav.
Creste in tufe, in semiumbra dar si la soare, solul trebuie sa fie umed. Nu ii place sa fie deranjata, tufele raman compacte pentru multi ani. Pentru inmultire, primavara se poate taia din radacina.
Frunzele sunt foarte fine si divizate aproape ca frunzele de feriga. Dupa ce florile se ofilesc, frunzele continua sa infrumuseteze gradina dar, pot produce iritatii la atingere.
Dicentra Formosa, infloreste vara-toamna cu flori roz sau rosii.
Dicentra Spectabilis Alba, cu florile de culoare alba.
Dicentra Eximia cu florile purpurii.
Dicentra Valentine, Dicentra Pearl Drops- cu florile crem, Dicentra Burning Hearts, Dicentra Cucullaria, Dicentra Uniflora. Introdusa in gradinile din Anglia in anul 1840 de catre Robert Fortune, a obtinut Royal Horticultural Society Award of Garden Merit.
EXOCHORDA MACRANTHA, The Bride, Miresica
Face parte din familia Rosaceaelor si vine din Asia centrala. Sunt 4 specii sub forma de arbusti ce pot atinge 4 metri in inaltime. Infloreste primavara. Cu flori able -crem, in buchetele de cate 6 sau 10. Crengile sunt arcuite sub greutatea florilor , inchipuind o rochie de mireasa. Fructele sunt in forma de capsula. Exochorda ste foarte apreciata pentru efectul decorativ al florilor abundente cu miros placut.
Ii place orice fel de sol, soare sau semiumbra. Se inmulteste atat prin seminte cat si prin butasi.
Se cunosc: Exochorda Giraldii, Exochorda Korolkowii, Exochorda Racemose, Exochorda Grandiflora.
SOCUL
Sambucus , Elderflower
Este un arbust ce poate atinge 10 metri inaltime din familia Caprifoliacea, ruda deci, cu Caprifoiul.
Creste atat la munte cat si la campie in locuri insorite. Florile ce apar in iunie-iulie, sunt placut prfumate, albe, adunate intr-o inflorescenta ca o umbrela. Frunzele de aproximativ 15 centimetri lungime, sunt late, crestate ,asezate cate doua la un nod al ramurilor cu scoarta groasa,cenusie si maduva alba.
Florile- flores Sambuci se culeg cand sunt proaspat deschise iar fructele -fructus Sambuci cand au culoarea neagra.
Sambucus Nigra , Socul Negru, este Socul comun si cel de la care se folosesc atat florile cat si fructele. Infloreste la inceputul verii, dupa ce apar frunzele. Fructele sunt mai intai rosii, devin apoi negre-lucioase.
Sambucus este popular in toate regiunile continentale sau subtropicale cu 22 de specii, arbusti sau arbori mici.
Sambucus Coerulea; Sambucus Ebulus -Boz, cu flori roz-planta erbacee; Sambucus Racemosa – Soc rosu sau Soc de munte, doar pana la 3 metri inaltime cu fructi rosii ornamentale.
Rezista la ger si seceta. Creste salbatic sau este folosit in parcuri si gradini ca gard viu.
Se inmulteste prin seminte si butasi.
Sunt cunoscute proprietatile terapeutice ale florilor si fructelor de Soc Negru , infuzia de flori sau fructe ce intareste sistemul imunitar, sau tincturile folosite in vindecarea abceselor si arsurilor.
Din fructele de Soc Negru se face vin iar Elderflower Cordial -siropul de soc, este foarte cunoscut .
In credinta populara socul este copacul ce alunga raul sau vrajitoarele.
In Harry Potter , Crenguta de Soc este cea cu proprietati miraculoase sau Bageta Vrajitorului– Elder Wand!
Hydrangea, Hortensia
70-75 de specii din Aasia- China, Korea, Japonia si America de Sud.
Sunt arbusti de inaltime 1 pana la 3 metri, arbori sau liane ce ating 20 -30 de metri.
Din familia Hidrageaceea, in greceste –vasul cu apa, are nevoie de foarte multa apa.
Florile au un farmec si o frumusete deosebita ceea ce le face sa fie unele dintre cele mai populare flori, in toate situatiile.
Infloresc din mijlocul verii pana toaman tarziu. Floarea de Hortensie, este un manunchi de numeroase flori foarte mici adunate intr-o inflorescenta sferica. Este o planta care are capacitatea de a acumula sau nu, ioni de aluminiu. Aceasta capacitate impreuna cu PH –ul solului determina culoarea florilor.
Crescute in solul cu PH-ul acid, radacinile au un nivel mare de aluminiu si culoarea florilor este mov sau albastra.
La un PH alcalin al solului , aluminiul este mai putin prezent in radacini iar culoarea florilor este roz sau rosie.
Inmultirea se face prin butasi si seminte
Hortensia cu flori albe nu este afectata de PH-ul solului.
Cultivate, au nevoie de semiumbra .
Din speciile mai cunoscute:
Arborescens – infloreste vara cu flori albe , diametrul inflorescentei este de 15 centimetri, frunze eliptice, circa 20 de centimetri, este un arbust de pana la 2,5 metri.
Macrophylla, Bigleaf – ajunge pana la 2 metri si are flori mari, roz, sau rosii, albe , albastre; atinge 4 metri inaltime.
Merit Supreme– are flori dense, imense.
Paniculata – de la arbust, poate fi antrenat sa ia forma de copac de inaltime mica, flori mari albe sau roz-rosii.
Cinerea, arbust de pana la 3 metri inaltime. Denumirea vine de la frunzele cu aspect cenusiu.
Serrata– din muntii Japoniei si Korea – 1,2 metri inaltime cu flori albastre dar si roz, denumita Hortensia de munte sau Tea of Heaven.
Petiolaris – infloreste vara, florile sunt albe . Este planta cataratoare, peste 7 metri inaltime cu ramuri si lujeri ce au radacini aeriene pentru fixare de pereti, stalpi, arbori, poate atinge si 20 metri inaltime.
Hirta or Nettle leaved Hydrangea, are frunzele ca cele de urzica iar florile seamana cu cele de soc, culoarea alb sau albastra.
Lathyrus, Sangele Voinicului
Sweet Pea
Face parte din familia Fabaceae, Leguminoase si sunt 100 de specii originare din America de Sud si emisfera Nordica.
Sunt plante erbacee, anuale sau vivace, unele cu tulpini urcatoare ce depasesc 2,5 metri in timp ce altele au doar 15-20 de centimetri.
Florile, de lunga durata, au in general miros placut si culori diferite- alb, rosu, albastru, portocaliu. La soiurile perene, mirosul lipseste. Pe tulpini, intre frunze se gasesc la unele specii cataratoare, carceii de prindere. Fructele sunt ca si pastaile de mazare de unde si denumirea populara de” mazariche de gradina”.
Este folosita in parcuri si gradini, catarate pe garduri nu prea inalte sau, la ornarea buchetelor de flori. O gasim insa, crescand libera sau, salbatica prin campuri si gradini.
Inmultirea se face prin seminte primavara sau prin despartirea tufelor.
Lathyrus Odoratus, infloreste vara . Florile sunt foarte parfumate si divers colorate. Sunt asezate cate 2-7 pe un peduncul lung. Frunzele sunt in perechi de una sau doua grupuri lanceolate cu un carcel ramificat in varf. Este planta agatatoare ce atinge 2 metri inaltime, anuala, erbacee. Are multe soiuri si varietati.
Lathyrus Grandiflorus, infloreste vara-toamna, florile sunt mari, rosii, purpurii,violet, cate trei pe un pedunculi lung. Frunzele sunt cate una pana la trei perechi, petiolul se termina intr-un carcel ramificat. Ajunge pana la 2 metri inaltime.
Lathyrus Luteus, infloreste primavara-vara cu flori galben-aurii, cate 3 -12 in racem. Frunzele sunt cate 4-5 perechi de foliole mari ascutite. Ajunge la o inaltime de 65 de centimetri.
Lathyrus Latifolius,infloreste vara cu flori mari, roz, mirositoare, mai multe buchetele pe o tulpina. Perechile de frunze se termina cu un carcel. Planta este vivace si ajunge la 3 metri inaltime.
Lathyrus Niger, infloreste primavara-vara cu flori purpurii pana la maro inchis, dispuse in buchetele 3-10 flori. Frunzele au 4-5 perechi de foliole eliptice de 2-4 centimetri.
Lathyrus Vernus, infloreste primavara devreme pana in vara. Florile sunt rosii-violet, frunzele-2-3 perechi , ascutite, eliptice. Planta este perena si atinge 45 de centimetri.
Campanula/Clopotei /Bellflower
Peste 200 de specii vivace, anuale si bianuale cu inaltime intre 10 centimetri si un metru-jumatate. Infloresc din iunie pana in septembrie. Cresc in locuri adapostite, argilo-calcaroase.
Din familia Campanulaceae, cu flori albe, albastre si rosiatice. Originara din Europa de sud.
Campanula Carpatica, o gasim in Rarau si Bucegi, pe stancile albe, trunchiul verde cu multe frunze, flori albastre in forma de clopot. Florile pot avea culori diferite: alb, albastru, mov,flori mari, una sau 2-3 pe o tulpina scurta. Adesea formeaza ciorchini mari. Frunzele sunt marunte, in forma de lance. Inaltimea este intre 25 si 40 de centimetri.
Campanula Transilvanica are florile liliachii, Campanula Alpina are florile albastru deschis adunate in buchetel in varful ramurii.
Campanula Pussila are frunzele asezate ca spitele de roata, pentru ca toate sa aiba lumina. Florie de 5-10 centimetri diametrul, solitare, cresc pe tulpinile scurte. Sunt flori delicate, albastre sau albe, inaltimea este de 15 centimetri.
Campanula Patula, are florile violet cu petalele unite, la varf taiate in cinci colturi.
Campanula garganica are flori campanulate, mov, pale la baza, foarte numeroase cu frunze ce formeaza covoare. Se intind ca iedera. Cresc la baza peretilor de piatra, inalte de 10-25 centimetri.
Campanula Glomerata are flori numeroase, albe sau violete. Frunzele sunt paroase, lungi de pana la 8 centimetri. Tulpina atinge 50 de centimetri.
Campanula Moretti are flori in ciorchini, albastre sau albe. Frunzele sunt rotunde, dintate pe margine. Are tulpini agatatoare, 10-20 de centimetri.
Campanula Lactiflora cu flori de 3-5 centimetri diametrul, albe sau albastre, frunze inguste,zimtate, tulpina de 1,5 metri inaltime. Florile sunt albastre, paroase in interior.
Campanula medium, planta bienala, aspru paroasa cu flori simple sau duble, albe, roz,albastre sau mov, ajunge la 90 de centimetri inaltime.
Campanula Pyramidalis, are florile albastre si infloreste treptat de la baza spre varf. Florile sunt dispuse in ciorchini, frunzele marunte si aspre. Ajunge la 50 de centimetri inaltime.
Denumirea vine desigur, de la forma florii care este foarte placuta fluturilor. Se inmulteste prin seminte.
COLOCASIA/TARO/IMO/COCOYAM
Din familia Araceae, cunoscuta in Asia(India ,China, Indonezia) Africa si America de Sud ca planta comestibila, pe locul 14 pe glob, in special Colocasia Esculenta. Sunt folositi in special rizomii din care se face o pudra(faina).
Toata planta este comestibila daca este fiarta pentru a elimina oxalatul de calciu.
Sunt plante cu Frunze mari , spectaculoase in gradinile tropicale. De la cele 7 specii cunoscute initial cercetatorii au adus multe alte specii decorative sau comestibile.
Florile sunt si ele surprinzatoare, de genul masculin si feminin, grupate in aceeasi inflorescenta. Floarea semana cu cea de cala dar mult mai spectaculoasa si, in ziua infloririi este placut mirositoare.
La noi sunt cultivate pentru ornament in vase mari, pot sta vara in aer liber dar iarna se adapostesc in casa, in loc cald, luminous.
Exemplarele batrane produc flori.
Cea mai cunoscuta specie este Colocasia Esculenta cu frunzele mari, de 60-70 centimetri lungime si 50 cm latime, inalta pana la 2 merti. Frunzele, caracteristica cea mai importanta a plantei decorative, au o culoare de un verde bogat dar, la hibrizi, pot varia intre verde-maron-negru-auriu, de la lucios la foarte mat si, au vene groase in culori contratante- verde-mov-galben-roz.
Se inmultesc prin butasi din tulpina, rizomi detasati sau seminte, daca se ajunge acolo pentru ca, fructele in ciorchine ca si fructele de padure, apar foarte rar.
Unele specii sunt de mica inaltime sau, pitice cum este Colocasia Offinis, cu frunze mici, catifelate, de culoarea carbunelui.
Din speciile populare:
Colocasia Indica, Colocasia Black Beauty, Colocasia Coal Miner, Colocasia Esculenta Big Dipper, Colocasia Esculenta Jack’s Giant, Colocasia Gigantea, Colocasia Thailand Giant- cu flori de un alb pur.
In 2011 in Lagos, Alan Galloway, a obtinut hybridul Leucocasia Gigantea – Laosy Giant, cu frunzele spada, specie cu o treime mai mare decat Thailand Giant.
De remarcat faptul ca aceste plante au fost obtinute in incercarea de a mari varietatea de plante comestibile, in acele zone fiind cele mai comestibile roade ale pamantului.
Calinul, Viburnum
Din familia Caprifoliaceae, sunt in jur de 200 de specii de arbusti sau arbori mici, de sera si camp. Frunzele sunt cate 3-5 palmat-lobate. Florile sunt de obicei albe, uneori parfumate iar fructul are o samanta sferica, rosie-oranj.
Viburnum opulus, infloreste primavara sau vara cu flori albe-diametrul pana la 12 cm, frunzele verzi, pana la 14 centimetri lungime ce devin toamna rosii-caramizii .
Arbust rustic, stufos, rezistent, 4 metri inaltime cu fructe rosii mici, lucioase, rezistente iarna pe ramuri, sub forma de ciorchini.
Opulus, este specia indigena, numit si Malin, are scoarta verde-cenusie, gri la maturitate. Florile sunt albe, hermaphrodite cu diametrul intre 4-si 11 centimetri. Fiecare buchetel, include si flori sterile, 1,5-2 centimetri care incercuiesc florile fertile ce au un diametru de 5 mm. Florile apar la inceput de vara si sunt polenizate de insecte. Fructele au 7-10 mm si contin un singur sambure. Sunt comestibile dar acide. Sunt folosite la jeleuri si la fabricarea unui medicament antihipertensiv.
Ornamental este folosit drept gardul viu, necesitand taiere regulata a crengilor. Rezista la temperature scazute.
Scoarta de Calin, Cortex Viburnum, se foloseste pentru ceaiuri cu actiune calmanta si diuretica. Contine tanin, rezine, flavonoide.
In gradina mea din zona Prahovei, opulus creste salbatic dar, am plantat si un Viburnum Macrocephalum. Tarziu am aflat ca sunt rude! Acesta are florile sferice, semanand cu cele de hortensie. Florile sunt albe ca si bulgarii de zapada. Frunzele seamana foarte mult cu cele ale calinului autohton(opulus) dar fructele sunt negre. Provine din China.
Viburnum opulus roseum- are toate florile sterile, infloreste primavara tarziu.
Viburnum betulifolium – cu frunze ascutite, eliptice, inalt de pana la 4 metri cu flori albe in chiorchine si fructe rosii.
Viburnum botnantense fragrance – este un hybrid intre o varianta chinezeaca si una din Hymalaya. Infloreste iarna si primavara cu flori albe, tubulare, foarte parfumate. Un arbust de pana la 3 metri inaltime cu frunze lancelotate.
Viburnum lantana, infloreste primavara cu flori albe, fertile, 12 centimetri diametrul, fructele de un rosu inchis, aproape negre. Frunzele intregi, dintate, 15 centimetri lungime. Inalt de 4-5 metri, rezistent iarna.
Viburnum prunifolium, American Viburnum, provine din America de Nord, ajunge pana la 8 metri inaltime. Are florile parfumate, albe si fructele albastre-negre, comestibile.
Viburnum Davidii, provine din China, infloreste din decembrie pana in aprilie, are frunzele de un verde inchis si,pentru a produce fructe este nevoie de doi arbusti, mascul si femela.
Viburnum nudum, infloreste vara cu flori de culoare aproape verde si are fructele roz.
Viburnum tinus, este un evergreen din zona mediteraneeana.
Geranium/Pelagronium
Muscata
In jur de 300 de specii din familia Geraniacea, perene, in mare majoritate provenite din Africa de Sud. Au fost introduse in Europa prin anul 1690.
Pelagronium Zonale este cea mai cultivata, cu tulpina ramificata, la baza lemnoasa, frunzele rotunde, crete sau ondulate, verde deschis cu o dunga concentrica mai inchisa.
Florile sunt simple cu 5-6 petale rotunjite sau ascutite, adunate in buchetele pe o tulpina mai inalta. Sunt colorate in alb, roz, rosu, portocaliu, grena sau mov.
Le place soarele dar nu torid si se inmultesc prin seminte si, foarte usor prin butasi. Tinute afara in ghivece, iarna pot fi mutate in sere sau in interior incalzit unde infloresc continuu .
Urmatoarele soiuri sunt populare:
Pelagronium Peltatum sau Pelagronium Ivy leaf, muscata urcatoare sau agatatoare, cu flori din toate culorile, mai mari sau mai mici, frunzele lucioase.
Foarte intalnite la decorarea balcoanelor sau zidurilor.
Pelagronium Radula, muscata creata, are frunzele segmentate si puternic mirositoare.
Uleiul volatil de geranium este utilizat pentru diferite probleme medicale.
Se obtine din Geranium Robert sau Lemon Geranium.
Mirosul profund, actioneaza asupra emotiilor, este antiseptic, imbunatateste aspectul pielii, ajuta in cazul diabetului,are rol relaxant si, este folosit in combinatii cu alte uleiuri pentru diverse afectiuni.
Sunt specii salbatice (Cranesbil) precum:
Geranium Maculatum, Spotted Geranium sau Wood Geranium, Geranium Sanguineum, Geranium Sylvaticum din Turcia, Geranium Phaeum, Bulgarian Geranium, Geranium Magnificum cu florile violet , care a obtinut Award Garden Merit al Royal Horticultural Society.
Adevaratele Geranium sau salbatice, sunt foarte rezistente, crest in orice fel de sol si, in general infloresc pana la primul inghet.
Sunt si numeroase soiuri hybrid:
Regal Pelagronium precum Dark Secret cu flori mari si frunze cu miros placut;
Scented leaf Geranium, frunzele au miros de trandafir, lamaie, menta sau ananas-Lady Playmouth Bitter Lemon;
Fancy leaf Geranium cu Frunze colorate in galben auriu sau alb- Frank Headly;
Angel Geranium, versiuni minuscule de Muscate Regale cu frunzele rotunde si floarea ca o panseluta, agatatoare, Rockwell Sophie;
Foarte Decorative, Pelagronium Ashby, flori roz inchis cu Frunze crete;
Stellar Pelagronium, aparute in Australia in 1970 cu florile ca niste stele- Fireworks sau Quantum;
Woodo Geranium– cu florile aproape negre si frunzele cu miros foarte placut.
TRIFOIUL, CLOVER
Face parte din familia Fabaceae, leguminoase, este o planta ce acopera solul , adesea intalnita in camp deschis. Provine din Europa dar s-a naturalizat si in America sau Australia. Imbogateste solul unde creste, fixand nitrogenul. O expresie faimoasa are legatura cu acest lucru: “to be in clover” sa fi bogat. Are o frunza compusa din trei sau patru frunzulite rotunde sau usor ascutite comuna intregii familii de trifoi.
Sunt in jur de 300 de specii erbacee, anuale sau perene. Radacinile au noduri ce au rezultat din convietuirea cu bacteriile.
Trifolium fragiferum, infloreste de primavara pana toamna cu flori roz palid intr-un buchet sferic. Planta este perena, tulpina este culcata si are pana la 15 centimetri.
Trifolium hibridum, infloreste de primavara pana toamna cu flori albe ce devin roz cu timpul, planta perena cu o tulpina de 85 centimetri.
Trifolium incarnatum, are flori rosii intens sau albe, caliciul mult mai scurt decat corola, florile, dispuse in buchete cilindrice de pana la 6 centimetri lungime. Planta poate fi anuala, bienala sau perena, 0,55 metri, tulpina neramificata. Frunzele sunt lungi, verzi inchis sau verzi maronii.
Trifolium lupinaster, infloreste vara cu flori albe cu reflexe galbene, 1,5 centimetri lungime. Planta ajunge pana la jumatate de metru in inaltime.
Trifolium parentese, ( trifoiul rosu, red clover), infloreste de primavara pana toamna, florile sunt purpurii, stranse intr-un ghem , solitare. Frunzele de la baza sunt dispuse in rozete, putin paroase pe dos. Planta este perena.
Trifolium repens, trifoiul alb, infloreste de primavara pana toamna cu flori albe sau roze, planta perena,50 de centimetri.
Trifolium rubens, infloreste vara cu florile rosu deschis, planta perena, jumatate metru, tulpina cu frunze bogate, adesea rosietice.
Trifoiul rosu si cel alb sunt cel mai des intilnite pe pasuni si campii.
Trifoiul rosu, red clover este diuretic, expectorant si tonic, curata sistemul limfatic, folosit in problemele cu pielea si sistemul hormonal. Contine fitoestrogeni si balanseaza sistemul hormonal.
Lucerna, Medicago sativa, face parte din aceeasi familie de leguminoase- Fabaceae. Nutret valorous pentru cai, a fost adusa de Alexandru Macedon din Persia in Grecia apoi Italia si toata Europa. Are trunchiul subtire, ierbos, pana la 75 de centimetri inaltime, frunzele co codita lunga, trei foi inguste, ascutite. Florile sunt stranse gramada, mari, violet sau roscate, seamana cu cele de salcam. Fructul este ca un melc cu seminte negre. Este planta perena cu continut ridicat de proteine. Radacina atinge si doi metri si permite plantei sa supravietuiasca in conditii de seceta.
Bondarii sunt cei care asigura polenizarea lucernei.
Oxalis, Shamrock, Macrisul iepurelui
Din familia Oxalidaceae, provine din Mexic dar este raspandit in toata lumea, mai putin zonele polare ale globului. Sunt in jur de 800 de specii cu rizom tarator, anuale sau perene cu frunzele asemanatoare trifoiului. Florile au cinci petale , pot fi albe ,roz, rosii sau galbene. Fructul este capsula cu numeroase seminte. Ruda cu macrisul si spanacul, are un continut de acid oxalic, de unde si numele.
La noi in tara este foarte cunoscut Macrisul Iepurelui- Oxalis acetosela, ce creste in paduri pe langa trunchiurile de fag sau scorburile de salcie, 15 milimetri inaltime. Se inmulteste repede si nu are nevoie de multa lumina. Cristalele de acid oxalic le apara de animale. Altfel, planta este foarte sensibila; la asfintit frunzulitele se apleaca , la fel si cand e soare puternic sau ploaie. Frunzele sunt sensibile si la miscare persistenta in apropierea lor. Infloreste primavara cu floarea alb-galbuie.
Oxalis adenophyla, infloreste primavara cu flori lung pedunculate, mari, roz sau violet, tubulare, frunzele lucioase.
Oxalis corniculata, este o specie care infloreste de primavara pana toamna cu flori galbene, frunzele mici, verzi. Atinge 15 centimetri inaltime, tulpina putin culcata.
Oxalis deppei este o specie ce infloreste in iunie-august cu florile roz-rosii, galbene la baza. Florile au un diametru de aproape 2,5 centimetri, cu 5 pana la 10 flori pe tulpina, frunzele de 3 centimetri lungime, verzi cu dungi rosii-brune. Este o planta de apartament ce atinge 23 centimetri in inaltime.
Oxalis hirta, infloreste iarna cu flori rosii pana la violet.
Oxalis inops, infloreste de primavara pana toamna cu flori roz sau galbene, la baza cu o banda alba. Frunze mari trifoliate.
Oxalis laciniata, infloreste in mai-iunie.Florile sunt parfumate, au forma de cupa de 3 centimetri diametru, divers colorate. Frunzele sunt verzi-albastrui.
Shamrock este simbolul Irlandei si, se spune ca Sfantul Patrick ar fi folosit-o ca pe o metafora a sfintei Treimi.
Caltha, Marsh Marigold, Buttercup
Salata Mielului sau Floarea Broastei este un mesager al primaverii.
Face parte din familia Ranunculaceae, raspandita in Europa si Aerica de Nord, aproximativ, 40 de specii. Infloreste primavara devreme cu flori galbene in forma de cupa, 5-8 petale lucioase cu numeroase stamine. Tulpina este goala in interior si lucioasa pe exterior si are in partea de jos frunze lunguiete in forma de inima iar cele de sus, sub flori, nu au codita, sunt rotunde si de un verde mai inchis. Fructele sunt de culoare alba ca un bob de porumb. Planta creste in locuri umede, nisipoase si ape putin adanci, la soare sau umbra.
Se inmulteste primavara prin despartirea radacinilor sau prin seminte.
Caltha Palustris, erbacee,perena, ajunge pana la 50 cm inaltime. Tija tubulara,frunze groase,lucioase, rotunde si zimtate pe margini. Florile sunt mari cu petale galbene si stamine galben aurii. Infloreste primavara.
Caltha Holubyi, infloreste primavara,flori galbene,frunze rotunde zimtate, ajunge la 65 centimetri inaltime.
Caltha Polypetala, infloreste primavara-vara cu flori mari galbene, frunzele verzi inchis cu un diametru de 35 centimetri, rotunde,lucioase. Produce stoloni si se raspandeste repede. Tulpina este ramificata si atinge 75 centimetri in inaltime.
In medicina populara, frunzele culese inainte de inflorirea plantei, au proprietati antioxidante. Dupa inflorire, planta devine toxica.
Bellis Perennis, Daisy
Banuti, nasturei, paralute
Din familia Compositae, o floricica de pajisti care mai recent se cultiva. Este o planta bienala ce are in jur de 75 de specii raspandite pe intreg globul pamantesc. Majoritatea speciilor cresc spontan. Infloreste primavara devreme cu flori albe sau roz, simple sau duble, cu mijlocul galben. Florile au un diametru de 3-5 centimetri, singure in varful unei codite de aproximativ 10 centimetri ce apare din mijlocul rozetei de frunze. Planta este pitica, erbacee, cu frunzele ovale, zimtate pe margine, lucioase, carnoase. Se inmulteste usor prin seminte sau despartire chiar si in timpul infloririi. Au nevoie de un sol nisipos-humos. Infloreste tot timpul anului dar mai ales vara, formand minunate covoare prin pajisti.
Arnold Boecklin, are un tablou intitulat “Vara” in care pajistea este plina de floricelele ce la noi, sunt foarte populare sub numele de nasturei.
Cu florile mici sunt Bellis Pompon, cu flori mari, Bellis Monstruosa; Goliath are florile albe, Purpurmantel are florile rosii, Monterosa, roz-trandafirii.
In secol XVI, herbalistul Gerard, a inregistrat planta ca Bruisewort, un leac impotriva vanatailor.
In engleza, numele Daisy vine de la Day’s eye pentru ca, florile sunt deschise ziua si, isi strang petalele cand vine intunericul.
Vinca, Saschiul
Cu numele ce vine din latina- vincire, este o planta erbacee, arbust sau taratoare, din familia Apocynaceae (Dog bane, otravitoare pentru caini). Se gaseste in Europa si Asia, cu un numar mic de specii- in jur de 11. Infloreste primavara cu flori albastre, rosii sau albe, solitare, dispuse intre frunzele opuse. Corola este lunga, tubulara cu 5 petale mari. Produce 5 seminte. Creste in locurile umbroase, semiumbroase dar si la soare in sol nisipos-humos. Se inmulteste prin diviziune sau seminte.
La noi, Vinca minor (lesser periwinkle) este cea mai raspandita. Are tulpina subtire ca o sfoara, culcata, inradacinata. Frunzele sunt eliptice, opuse, pieloase,cu petiolul scurt, verzi si iarna. Florile sunt de un albastru -violet, pana la 3 centimetri diametrul, singuratice, cu aspect de elice. Aceasta specie se cultiva pentru scopuri medicinale (preparate farmaceutice folosite impotriva tensiunii, nevroze si curatarea sangelui), se colecteaza toata planta, in timpul infloririi, fara sa fie smulsa din pamant. Azureea pleno, are florile albastre, duble.
Alaturi de Vinca minor, creste si Vinca major (Greater periwinkle). Aceasta are petiolul de aproape 1 centimetru si lobii caliciului parosi pe margine. Este un semiarbust ce ajunge la 30 centimetri inaltime. Lujerii maturi sunt pe sol, cei tineri, erecti. Unele varetati au frunzele cu marginea crem.
Prin pajistile uscate, creste si Vinca Herbacea, infloreste primavara cu flori albastre sau albe, frunzele mici, paroase. Planta este perena cu radacinile foarte lungi si ramificate. Se usuca in fiecare an.
Se spune ca Vinca a fost floarea favorita a lui J.J. Rousseau. Florile sunt simbolul prieteniei si al dragostei. Celtii le purtau sa ii apere de vraji.
PAPADIA
DANDELION, TARAXACUM OFFICINALE
Carl Linaeus, a numit specia Leontondon taraxacum. Studiul stiintific al papadiei( ce face parte din familia Asteraceae) se numeste taraxacology, studiul nu este complet!
Este o planta culinara, amara( tarasso-to disturb) Radacina continue taraxalisiu, serine- proteine.
Denumirea de Taraxacum vine din arabescul tharakhchakon sau grecescul tarraxos iar officinalis, planta medicinala.
Rohmaler’s flora din Germania, recunoaste aproximativ 70 de microspecii ale aceste specii.
Papadia creste oriunde, podoaba a gradinilor si livezilor sau chiar in crapaturile din asfalt. Frunzele sunt neregulat divizate si imprastiate mai mult orizontal, ca o rozeta. De unde pornesc frunzele, incepe si tulpina subpamanteana ca un tarus, cu radacinile subtiri. Felul cum sunt asezate frunzele, reprezinta sistemul de irigatie al plantei. Roua noptilor sau ploaia, se scurge de- a lungul frunzelor. Tot frunzele servesc ca sistem de aparare importiva altor plante, buruienile mai mici, raman fara lumina. Este un exemplu de adaptare la mediu; cand are vecine plante mai inalte, frunzele se indreapta spre lumina. Tulpina pe care apar florile galbene ce seamana cu coama unui leu,( de unde si denumirea englezeasca Dandelion), este goala si cu suc laptos ca si tulpina pivotanta.
Floarea gabena este sustinuta de frunzulite mici ce seara, inchid toata floarea. Infloreste mai toata vara. Apoi, floarea galbena se transforma intr-o minge de puf. Puful de papadie, imprastie semintele la fel ca o parasuta. Produce pana la 172 de seminte pe floare si, poate sa produca 5000 de seminte intr-un an. Polenul are calitate nutritionala saraca dar, reprezinta buna hrana pentru fluturi, omizi si chiar albine.
Are istoric de planta fosila ce apare in Europa inca din era glaciara!
Taraxacum officinale din Europa si Asia a fost introdusa in America ca o planta comestibila. Specii populare in America: cerato phorum, common dandelion, fleshy dandelion, rough dandelion.
In Europa, gasim planta sub denimrea de: blowball, lion-tooth(datorita frunzelor zimtate), milk-witch, yellow-gown, priests crown, face-clock, wild endive…
Este un bun indicator pentru solul bogat in potasiu si calciu.
Se recolteaza radacina pe toata perioada vegetatiei, intre lunile martie si octombrie iar frunzele primavara si vara cand sunt de un verde crud, ca sa nu fie foarte amare.
Frunzele sunt gustoase in salate, stimuleaza sucul digestiv, imbunatatind digestia, sunt o sursa buna de minerale si vitamine, fier,magneziu,calciu, vitaminele A,C,Bcomplex. Petalele se pot folosi si ele presarate peste mancaruri sau in biscuiti si prajituri.
Se foloseste toata planta: radacini, frunze, flori, latex. Este un bun diuretic, laxativ, stimulant, bun pentru ficat, rinichi, rheumatism sau artrita. Este folosita in siguranta si in cazul copiilor.
Forsythia
Numele ii este dat in onoarea botanistului scotian, William Forsyth, membru fondator al Royal Horticultural Society. Este numit Copacul Pastelui, simbol al venirii primaverii.
Face parte din familia Oleaceae, originara din Albania, China, Japonia. Sunt 11 specii de arbusti cu ramurile lungi, pletoase, erecte sau arcuite, in interior cu maduva intrerupta sau fistuloasa, cu lujeri verzi, brun-galbui, de obicei cate doi, unul deasupra altuia.
Frunzele sunt simple, ovate, eliptice, dintate sau intregi, opuse. Apar dupa inflorire. Florile sunt galben, axilare, caliciul adanc, cu doua stamine pana la 6, campanulate, asezate de-a lungul ramurilor. Fructul este o capsula cu numeroase seminte.
Forsythia este des intalnit in parcuri si gradini, infloreste bogat primavara, izolat sau in grup; folosit la mascarea zidurilor sau gardurilor. Poate fi plantat si in apartament unde infloreste fara tratament special.
Se inmulteste prin butasi in iunie. Radacinile se formeaza in 3-4 saptamani. Nu este pretentios fata de sol dar, ii merge bine in pamant usor, expus la soare. Suporta bine umbra si, este rezistent la ger.
Viridissima este un hybrid de 2,80metri; Intermedia, arbust de 1,5 metri inaltime cu flori mari galbene; Ovata este Forsythia Koreana , 1,5 metri.
Suspensa, 2,80metri; Lynwood variety, are 3 metri si creste drept, cu flori abundente; Minigold, are flori abundente,2 metri inaltime; Tetragold, are cele mai mari flori.
Forsythia fost creste salbatic in muntii Chinei. Toate speciile au plecat de la Suspensa si Viridissima. Suspensa, a ajuns in Olanda in 1833 iar Viridissima a luat cu asalt gradinile din Europa cu ajutorul lui Robert Fortune care, a descoperit-o in China. Intermedia este un hybrid intre Suspensa si Viridissima.
Este foarte placuta imaginea florilor galbene la inceput de primavara.
In Korea exista un instrument musical traditional numit ajaeng care este cantat cu ajutorul betelor de Forsythia.
Myosotis
Nu- ma- uita
Denumirea stiintifica (Myosotis) vine din greaca veche si se refera la urechile soarecelui, datorita frunzelor paroase si fine ale plantei care seamana cu urechile unui soricel.
Face parte din familia Boraginaceea, sunt aproximativ 100 de specii pe care le gasim in Europa, Asia, Australia, America, Africa de Sud.
Sunt erbacee, anuale, biennale sau perene. Florile oachese, au caliciul cu cinci diviziuni, corola lunga,tubuloasa, cinci petale departate cu gatul galbui, cinci stamine hermaphrodite, albe, roz sau albastre. Frunzele sunt opuse, simple, paroase, nedivizate. Creste in tufe scunde, compacte. In zonele temperate creste salbatica formand adevarate covoare de flori albastre. Fructele sunt pastai cu multe seminte.
Myosotis infloreste din mai pana in august dar sunt si specii ce infloresc din martie pana in noiembrie.
Putin pretentioasa, planta creste in soluri fertile,calcaroase. Se comporta foarte bine in regiunile racoroase si mai umede. Se inmulteste prin seminte plantate in lunile iunie-iulie care rasar in 15-20 de zile. Poate fi replantata chiar si in faza de inflorire. Se inmulteste si prin butasi.
Myosotis Alpestris,sylvatica (considerata in Alaska floare oficiala) infloreste primavara cu numeroase flori mici de un albastru deschis cu gatul galben. Creste in tufe de 10-30 centimetri, sunt biennale, aspru paroase.
Myosotis Azorica, infloreste din martie pana in noiembrie cu flori ce au diametrul pana la un centimetru, albastre in interior, baza galbena, cu tulpina de 30-40 centimetri inaltime.
Myosotis Caespitosa,infloreste primavara tarziu cu flori albastru deschis, doar 5 centimetri inaltime.
Myosotis Dissitiflora, infloreste in lunile martie-mai,florile la inceput sunt roz sip e masura ce se deschid devin albastre. Tulpinile mai mult intinse,25-30 centimetri. Este o planta anuala.
Myosotis Scorpioides, infloreste primavara si vara cu flori minuscule de 8 mm diametrul, albastru deschis cu gatul alb. Sunt perene, ajung la o inaltime de 40 de centimetri si sunt folosite in buchete.
In cultura, s-au obtinut numeroase soiuri ce se deosebesc intre ele prin inaltime si colorit. Pot avea flori albe, albastre sau roz.
Sunt soiuri foarte pitice, unele cu scurta viata altele chiar evergreen.
Glechoma Hederacea, Ground Ivy, Silnic
Din Familia Laminaceae, are o singura specie si este inrudita cu menta. O gasim in Europa, Asia, Japonia, Africa de Nord.
Este o planta erbacee, perena, joasa. Are tulpina taratoare fixata prin radacini cu ramuri florifere verticale. Frunzele sunt crenate pe margine, opuse, deseori cu reflexii rosii-violet. Florile sunt hermaphrodite, neregulate de culoare albastru –violet. Florile apar primavara cate 6 in axa frunzelor.
Silnicul formeaza covoare langa ziduri, la semiumbra in sol humos- nisipos. Poate fi pus in balcoane sau terase, chiar suspendat.
Are o respectata istorie ca planta medicinala cu multe intrebuintari.
Un diuretic efectiv, este astringent, tonifica tesuturile inflamate, vindeca ranile. Vindeca ulcerele din cavitatea bucala si durerile de gat, ajuta si sinusurile inflamate.
Planta este comestibila, folosita in salate. Are un continut ridicat de minerale si vitamina C. Se colecteaza tulpinile impreuna cu ramurile florifere in timpul infloririi.
Hedera, Iedera, Ivy
Simbol al vietii eterne, foarte adaptabila, este o planta agatatoare, mereu verde ce face parte din familia Araliaceae. Vine din sudul Europei, Africa, Asia, cuprinde 11 specii de arbusti agatatori. Tulpina se fixeaza pe obiecte de sprijin sau copaci cu ventuzele de pe radacinile aeriene. In lipsa suportilor se intinde pe sol. Frunzele sunt simple, lucioase, verzi, cu nervuri mai accentuate in partea superioara. Dintate sau cu lobi, asezate pe lujeri. Florile sunt albe sau galbene, in functie de specie, fructele negre mici ce produc seminte. II place umbra si este folosita pentru covoare verzi in locurile umbrite si, in ghivece in interioare.
Se inmulteste prin butasi sau seminte. S-au dezvoltat numeroase varietati crescute pentru efectul decorativ, in gradini si parcuri.
Se dezvolta foarte bine la umbra si umezeala dar, trebuie antrenata si taiata periodic.
Are doua faze principale de crestere: in primii ani, se dezvolta prin lastari lungi ce se prind cu radacinile de ce intalnesc in cale iar dupa 10 ani, se trece la faza a doua de crestere, frunzele isi schimba culoarea si chiar forma, infloreste toamna si face fructe. Florile bogate in nectar si fructele sunt o hrana buna pentru insecte si pasari.
Exista si soiuri gata mature: Arborescens sau Ice Cream care infloresc si fac fructe inca din primul an.
Pentru inmultire se folosesc butasii taiati in lunile iunie-octombrie. In general, se taie cu mainile protejate pentru ca poate irita pielea.
Hedera Helix, poate creste pana la 30 de metri, urcatoare sau intinsa pe sol, cu frunze mici, pieloase, verzi, alterne, cu nervuri cu marginile intregi pe lujerii floriferi si cu 3-5 lobi pe lujerii vegetativi. Produce flori in buchetele verzui in septembrie si fructe negre ce ajung la maturitate primavara. Suporta temperaturi de pana la -23 de grade Celsius.
Hibrizi ai acestei specii sunt:
Hedera Helix Sagittifolia, cu frunze inguste si foarte verzi.
Hedera Helix Glacier cu frunze de un verde pal in centru si cu un chenar alb.
Hedera Oro de Bogliasco sau Goldheart, frunzele sunt aurii in centru si verzi pe margine.
Hedera Helix Buttercup, frunzele sunt galbene-aurii spre margini.
Hedera Helix Cavendishii, creste in tufe cu frunzele galben-aurii spre margine si fructele rosii cand sunt tinere.
Hedera Colchica este un soi de iedera mai mare ce provine din Turcia, Cucaz sau Iran, ajunge pana la 20 de metri iar frunzele mari, aproape ca nu au lobi.
Sulphur Heart, are frunzele de culoare galbena in centru si cu vene numeroase ,verzi spre margine.
Dentata Variegata, are frunzele verzi cu marginea galbena. Frunzele devin mai mari si mai pale pe masura ce planta imbatraneste.
Berberis Vulgaris, Macrisul Caprei, Dracila
Common Barbery
In Europa Centrala, Africa, Asia, Insulele Britanice, Scandinavia, America de Nord, sunt 280 de specii din familia Berberidaceae, arbusti inalti cu ramuri spinoase, frunzele simple, alternate lucioase, devin caramizii toamna. Florile sunt galbene, hermaphrodite. Fructele sunt rosii, ovale, aproximativ 12 mm, se coc in septembrie si rezista pana la sfarsitul iernii.
Are un efect decorativ puternic si este folosit pentru fixarea terenurilor degradate.
Frunzele si fructele au gust acrisor, sunt bogate in pectina si vitaminaC; in Iran, fructele sunt folosite la gatitul pilafului.
Se inmulteste prin seminte sau butasi.
Berberis Vulgaris, arbust ce atinge 3 metri inaltime, cu ramuri erecte spinoase cu spini trifurcati ce apara mugurii si fructele ovale de culoare rosie. La noi, denumirea populara, este Dracila. Este frumoasa atunci cand infloreste. Florile sunt mirositoare, mici, galbene, cu 6 petale,6 sepale,6 stamine. Toamna, are fructele ca margelele si frunzele fin dintate ce devin aramii. Are lemnul galben.
Se colecteaza coaja de pe radacini si tulpini primavara si se usuca. Folosit ca tonic pentru ficat, antioxidant, antibacterial.
Berberis cristata este un arbust tufos de 2-3 metri inaltime cu Frunze cu ghimpi, toamna rosii-aramii. Infloreste primavara cu flori galbene dispuse in grupuri, fructele sunt albastre-purpurii cu 1-2 seminte.
Berberis darwinii, arbust de 1-3 metri ,frunzele mici, lucioase, infloreste in mai-iunie cu flori galben-oranj in ciorchini mari. Fructele sunt albastre-mov. Este considerat unul dintre cei mai valorosi arbusti ornamentali de primavara.
Berberis Julianae, arbust de 1-3 metri cu spinii lungi de aproape 3 cm, frunzele ating 7 centimetri. Infloreste primavara cu flori galbene.
Berberis Lologensis, este un hybrid obtinut din darwinii si linearifolia, infloreste primavara cu flori mari galben-oranj, dispuse in ciorchini.
Berberis Stenophylla, hybrid din darwinii si empetrifolia. Are 1,6 metri si ramuri curgatoare.
Berberis Thunberigii cu flor ice apar in lujeri din anul anterior. Arbust tufos pana la 2 metri cu spini lungi de 2 centimetri, fructe rosii stralucitoare.
Considerat planta medicinala din cele mai vechi timpuri, in Egypt, combinat cu semintele de fenicul a fost folosit importiva febrei si ciumei.
Melisa officinalis, Lemon balm, Lamaita
Planta perena, erbaceae din familia mentei, Laminaceae. O gasim in sudul si centrul Europei, bazinul mediteraneean, Iran, Asia Centrala, naturalizata peste tot in lume.
Creste pana la un metru inaltime si formeaza tufe. Frunzele au miros de lamaie. Infloresc vara cu flori mici albe, pline cu nectar. Frunzele sunt opuse, lungi, cresc in perechi, in forma de inima, dintate cu peri fini, albi si vene adanci.
Este o planta aromatica, cunoscuta pentru efectul therapeutic: calmeaza spasmele stomacale, elimina gazele, inlatura diareea, calmeaza starile nervoase.
Are nevoie de soare sau semiumbra.
Numele vine din grecescul melissa( Albina), polenul florilor atrage albinele. Se folosesc frunzele sau planta cu inflorescenta. Frunzele contin ulei volatil, vitamin C, saponine, citronel, tanin, acid cafeic, saruri minerale. Recoltarea se face in timpul infloririi. Frunzele sunt utilizate in gastronomie, condiment in supe, sosuri, lapte, adaugate in lichioruri.
Uleiul volatil se intrebuinteaza in fabricarea parfumurilor.
Pentru uz extern, ca infuzie si tinctura, se folosesc frunzele pentru ulceratii acute, prurit, guta. Se fac bai locale sau cataplasme.
Frunzele si tulpinile se folosesc si la lustruirea mobilierului din lemn.
Semintele se imprastie singure dar se pot inmulti atat prin seminte cat si prin despartirea tufelor. Vara se taie planta dupa inflorire si, pana toamna tarziu, alte frunze apar.
Alchemilla vulgaris, Lady’s mantle, Cretisoara
O gasim in munti in Europa, Asia, Africa, sunt in jur de 50 de specii de ierburi scunde, perene, flori fara petale, galbene, ce cresc in buchete, pe lujeri. Se inmulteste prin divizare si insamantare in orice sol de gradina.
Este folosita in gradinile stancoase, alpine. Frunzele sunt incretite cu largi crestaturi, rotunjite pe margini. De la aspectul lor vine, la noi, denumirea de Cretisoara. Dimineata devreme, pe frunze starlucesc picaturi de apa, este plusul de apa din plante, atunci cand atmosfera este incarcata cu vapori.
Anterele florilor nu ajung la maturitate si totusi floarea, da seminte ce pot incolti.
Alchemilla Alpina, infloreste vara. Frunzele verzi inchis pe partea superioara, lucioase pe partea inferioara, sunt inguste si crestate de 7 ori, semirozete, doar cateva pe tulpina.
Alchemilla Hybrida, infloreste primavara si vara, rozetele frunzelor au pana la 11 lobi, tulpina este ca pasla si atinge 22 de centimentri inaltime.
Alchemilla Mollis, infloreste vara cu flori multe, frunzele ajung la 12 centimetri.
Alchemilla Vulgaris infloreste vara cu flori in numar mare, galben-verzui, frunze lobate, pana la 9 lobi. In Evul Mediu, alchimistii credeau ca picaturile de roua de pe frunze, au proprietati magice si, de aici vine numele de Alchemilla.
Este intalnita in toate gradinile obisnuite, atractiva datorita frunzelor si florilor si, mai ales picatuilor de apa ce stralucesc ca perlele in lumina diminetii. Nu sufera de boli.
Englezii au numit planta, Lady’s Mantle pentru ca, s-a folosit din cele mai vechi timpuri in remediile pentru femei. Ajuta la balansarea hormonilor, scadere in greutate, tonifica organele reproductive.
Se folosesc frunzele si florile. Este bogata in tannin, astringenta, folosita in cazul menstruatiilor abundente, cu dureri. Se bea zilnic sub forma de infuzie.
Se poate folosi si in bai de uz extern.
Arnica Montana, carul zanelor, montain tobacco, wolfsbane
Inrudita cu floarea soarelui si margareta, familia Asteraceae, Compositae.
Originara din zona continentala a emisferei nordice, se cunosc 32 de specii.
Numele vine de la grecescul arni-lamb, datorita aspectului paros al frunzelor, florilor si chiar tulpinii.
Planta aromatica, cu miros placut, erbaceeae, perena. Frunzele sunt verzi, ovale, intregi, cu varful rotund. Culoarea frunzelor este mai puternica la baza unde frunzele sunt dispuse in rozeta. Tulpina sub 50 de centimetri este lipicioasa si paroasa, neramificata sau ramificata spre varf. Frunzele superioare sunt mai mici, opuse, cu forma de lance.
Infloreste in perioada mai-august in Europa centrala. Florile sunt discuri galbene, paroase in centru, pe margine cu petale mai rare si aproape portocalii. Fructul este o achena ovata neagra. Semintele se afla intr-un papus ca cel de papadie.
Supravietuieste in conditii extreme. Formeaza rizomi care cresc intr-un ciclu de doi ani: rozeta creste in partea de sus in timp ce coada se usuca si moare.
Nu o gasim in insulele Britanice, Italia sau Peninsula Balcanica. Este extincta in Ungaria si Lituania. Creste in sol nisipos sau cleios de munte, pe pasunile alpine, pana la 3000 de metri. Este un indicator al solurilor acide cu PH 6. In general rara dar poate fi si local abundenta.
Contine uleiuri volatile, colina, alcooli triterpenici, substante colorante.
Se folosea ca leac miraculous impotriva multor boli insa, este si toxica, continue un principiu apropiat stricninei. Contactul cu seva, poate agrava bolile de piele, toata planta poate produce discomfort sever daca este ingerata in cantitati necontrolate, tensiune marita chiar paralizia centrilor nervosi.
In afara de Arnica Montana, sunt cunoscute si specii ca:
Arnica Alpina, angustifolia, specie ce infloreste primavara si vara cu flori galbene una sau cate trei , tulpina pana la 25 de centimetri.
Arnica lanceolata, infloreste vara cu florile discului galben inchis, cele radiale galben deschis. Papusul cu seminte este gri maroniu, frunzele sunt slab dintate. Are pana la 45 de centimetri, o singura tulpina are 1-3 inflorscente.
Arnica Montana, este cultivate prin gradini, din seminte care cresc mai intai in sera.
Populara si foarte folosita mai ales in Europa in medicina, productia pentru piata internationala provine din Franta si Romania.
Coada Soricelului
Achillea millefolium, Yarrow, Soldier’s Woundworth
Face parte din familia Asteraceae,Compositae.
Nativa a emisferei nordice creste pe campuri si pasuni. Cand este cosita, nu mai infloreste. Planta ramane pitica si se dezvolta doar frunzele. Lasata sa creasca, ajunge pana la un metru inaltime. Millefolium , insemna o mie de frunze.
Este o planta erbaceae, aromata, cu rizom lung, tarator. Frunzele sunt penate, alterne cu contur lancelotat. Florile mici de forma margaretei, sunt stranse in buchete; au 4-6 mm diametrul, cele marginale sunt albe, petale cu trei lobi, cele centrale sunt tubulare si crem.
In zona colinara si cea subalpina, formeaza padurici. Tulpina subpamanteana traieste multi ani si se ramifica.
Se utilizeaza florile si frunzele. Ceaiul de coada soricelului sunt parte din farmacia casnica. Planta contine un suc amarui. Este astringent, tonic circulatoriu, antiinflamator, antispasmodic, bitter, antiseptic urinar. Poate fi utilizat zilnic ca tonic.
Pentru taieturi si zgarieturi se folosesc cateva frunze zdrobite, aplicate pe rani. Uleiul esential este utilizat in creme si lotiuni, folosit pentru vindecarea acneei, rozaceei, cicatricilor.
Peste 100 de specii :
Achillea panonica, perena, tulpina paroasa, inalta pana la 1,5 metri. Florile sunt mici, cele radiale sunt late, rotunde, pana la 12, in mici buchetele. Infloreste vara-toamna, frunzele penate. Creste salbatica dar este cultivata in parcuri si gradini si folosita in buchete. Prefera pozitii insorite si sol bine drenat. Se inmulteste prin seminte sau divizare.
Achillea clavenae, infloreste vara, are flori albastre cu mijloc galben, 25 centimetri, argintie.
Achillea clypeolata, infloreste vara cu flori galbene, inaltime de 45 centimetri.
Achillea filipendulina, infloreste vara-toamna cu flori galbene ca lamaia, argintie, 150 centimetri.
Achillea holosericea, infloreste vara cu flori galbene, 40 centimetri.
Achillea ptarnica, infloreste vara-toamna cu flori albe.
Achillea tomentosa, infloreste vara cu flori galbene, 15 centimetri.
Achillea Belle Epoque, semievergreen,flori roz-rosu care se maturizeaza galben-lamaie.
Achillea Coroination Gold, are flori mici aurii.
Achillea Heidi, semievergreen, are flori roz care, mature devin albe.
Cimbrul, Thyme
Originar din regiuni mediteraneene, sunt aproximativ 50 de specii erbacee, semilemnoase, aromatice. Tulpina poate fi culcata sau ascendenta. Frunzele sunt mici, liniare sau eliptice. Florile sunt hermafrodite, in spic scurt.
Este o planta folosita in gradini, peluze, borduri, stanci, in industria farmaceutica sau condiment.
Face parte din familia Lamiaceae. Este un subarbust cu tulpina taratoare de pe care se ridica ramuri cu flori rosietice, bilabiate, cu patru stamine la cimbrisor –Thymus Serpyllum, care, este o specie rara, raspandeste un miros puternic, placut. Frunzele sunt opuse, cu marginea intreaga.
Thymus pulegioides, cu tulpinile arcuite, scurt paroase, specie raspandita in zonele colinare pana spre munte.
Thymus pannonicus, are tulpinile paroase si se gaseste in zonele de campie si deal.
Cimbrul are rol de antimicrobian, antibiotic, antiseptic si diuretic dar trebuie utilizat cu grija. Daca este folosit fara masura poate stimula sistemul lymfatic si glanda tiroida. Cimbrul va descuraja orice parazit sau insecta sa intre in case. Uleiurile sale volatile sunt antivirale, folosite impotriva infectiilor urinare, infectii ale pielii si ciuperci ale unghiilor. Este expectorant, folosit impotriva tusei si racelilor. O ceasca de ceai de cimbru cu miere ajuta suferinzii de astm bronsic. Nu se recomanda in timpul sarcinii. Se obtin si utilizeaza, uleiuri volatile, tincturi, sirop.
Cimbrisorul, thymus serpyllum, schinduf, lamaita, creste in tufe mici prin fanete, in special pe musuroaie de furnici, la soare. Se culege in perioada infloririi: iunie-august, in soarele amiezii. In medicina naturista se foloseste partea aeriana sub forma de infuzie.
Cimbru de gradina, thymus vulgaris, lamaioara, este o specie mediteraneeana, cultivata in gradini. Se foloseste partea aeriana recoltata in timpul infloririi. Din acest soi, se extrage acidul timic, timolol. Are proprietati amare, astringent, tonice, stimulente.
Inainte de aparitia antibioticelor modern, uleiul de cimbru era folosit in bandajarea ranilor.
Egiptenii il foloseau pentru imbalsamare, Romanii purificau camerele pentru un somn usor, Grecii il credeau o sursa de curaj.
Marul
Malus Domestica, Apple Tree
Peste 30 de specii, face parte din familia Rosaceae. Sunt arbusti si arbori fructiferi, rezistenti la seceta si ger, inaltimea poate fi de la 2,5 la 8 metri. Originar din Caucaz, creste in Europa, Asia si America.
Un mar inflorit este o imagine foarte atragatoare! Infloreste in aprilie-mai, florile sunt albe, roz sau rosii, cu cate cinci petale si cu staminele aurii, grupate cate 7-9, minunat mirositoare. Frunzele sunt cazatoare, verzi, de forma eliptica sau aproape rotunde, cu marginea crenata. Au lungime intre 5 si8 centimetri, latime intre 3 si 5 centimetri.
Mare parte din soiuri necesita polenizare ce se face cu ajutorul albinelor.
De obicei, intr-o gradina se planteaza mai multe soiuri aproape unul de celalalt pentru a ajuta la polenizare. Soiurile utilizate ca polenizatori sunt Crab apple Evereste si Malus Evereste. Generatori de samanta sunt : marul paduret sau Malus Silvestru, Malus Domestica, Cretescul, Masanki, Voinesti 1 si 2.
Inmultirea prin altoire se face primavara sau vara.
Se cunosc acum cel putin 8000 de varietati, mare parte hibrizii creati pentru gust,bucatarie si productie de cidru.
II merge bine in tara noastra, avem livezi cu renume pe Valea Somesului, la Nasaud si la Radaseni, langa Falticeni. In gradina Botanica din Cluj, gasim cel putin 120 de soiuri. Se cultiva la noi din cele mai vehi timpuri si, se cunosc varietati cu nume specific romanesti.
Marul Domnesc este cel mai cunoscut – mere mari cu gust dulce acrisor, cu coaja galbena ca de ceara. Din pacate este un soi pe cale de disparitie din cauza noilor varietati.
Sunt merele de vara, Astrahan rosu ce sunt coapte in iulie, merele de toamna, se pastreaza bine pana in primavara- Calville; merele galben -verzi- Batulele, din Transilvania, Merele Cretesti cu dungi rosii. Cel mai raspandit soi este Ionatanul, merele sunt aromate si usor de pastrat. Merele Parmen Auriu cu dungi roscate, merele Renete- ananas, mijlocii,galben-roscate, zemoase si aromate, tin vreme indelungata.
Plantarea se recomanda toamna. Face fructe dupa 2-5 ani de la plantare. Recoltarea se face cand fructul are culoarea specifica. Merele isi continua maturarea si dupa ce au fost culese. Fructele sunt poame de forme diferite: sferica, turtita, sferic ovoida, cilindrica. Coaja poate fi lucioasa sau rapanoasa, de culoare portocalie, roza,rosie, violacee, cu dungi. Pulpa poate fi de culoare galbuie, rosiatica, verzuie, consistenta sau crocanta, fainoasa. Gustul, poate fi acidulat, dulce acrisor, aroma, specifica soiului.
Se consuma in stare proaspata, deshidratate sau in prajituri, bauturi racoritoare, cidru. Merele contin antioxidanti, carbohidrati, zahar, proteine, vitamina C.
Soiuri de Mar de vara: iulie-august, Romus, aromat de vara, Stark Earliest, Red Melba, James Grieve, Summerred, Devilgala, Annaglo, Rubygala, Royalbeauty, Schingagalaxy,etc.
Mar de toamna: septembrie, Voinea, Ardelean, Frumos de Voinesti, Prima, Pionier,etc.
Mar de iarna, septembrie-octombrie: Starkrimson, Golden Delicious, Jonathan, Delicious de Voinesti, Delia, Jonagold, Florina, Wagner premiat, Mutsu Fuji, Gloster, Granny Smith, RoyalGala.
Mere de club: Evelina, Pink Lady, Envy Ariane, Lady Alice, Red Prince, etc.
Merele sunt cele mai populare fructe din lume. Se obtin mai multe fructe cand este asigurata o polenizare incrucisata. Compatibilitate pentru polenizare o au soiurile: Gala, Fuji, Granny Smith, Honeycrisp, Pink Lady, Red Delicious, Mcintosh.
Sunt numeroase boli de care trebuiesc feriti merii .Cel mai periculos dusman este paduchele de St.Hoze.
Pentru cei ce vor sa cultive meri, sunt cateva sfaturi folositoare:
Alege in functie de clima, soiurile cele mai potrivite; adauga soiuri pentru polenizare incrucisata; planteaza in soare si sol bun; tine copacii sanatosi, feriti de boli, asta se poate controla organic si neorganic ; nu lasa sa faca fructe in exces, taie-le cand sunt inca foarte mici si, incearca sa lasi o fructa la aproximativ 60 de frunze; invata sa tai crengile corect pentru a avea fructele cat mai mult aer si lumina.
Proverbul ‘An Apple a day keeps the doctor away’ este cunoscut in intreaga lume, la noi este – daca mananci un mar pe zi, tii doctorul departe-
Foarte folosite in medicina naturista, cura de mere sau suc de mere se recomanda in: astenie, surmenaj, demineralizare, anemie, reumatism, guta, afectiuni hepatice, calculi biliari, insomnie, hipertensiune, diabet, gastrita, calmarea tusei. Pentru calmarea tusei se recomanda infuzie de flori de mar.
Cunoscut din cele mai vechi timpuri, are semnificatii religioase si mitologice.
Este pomul cunoasterii binelui si raului: bonum et malum;
In Grecia, sa arunci cuiva un mar este un semn de dragoste.
HELLEBORUS sau Spanzul
Planta ce infloreste iarna si primavara. Face parte din familia Ranunculaceae, provine din estul Asiei si Europa. Se cunosc 20 si mai bine de specii, erbacee, anuale sau perene, pot fi si arbusti.
Frunzele sunt palmate, adanc crestate. Multe specii pastreaza frunzele vechi peste iarna. Ele trebuiesc taiate primavara cand se dezvolta bobocii de flori. Florile au 5 petale mici verzi sau pe partea superioara rosiatice, stamine numeroase. Cresc salbatice , rezista la ger, prefera semiumbra si solul care retine apa. Inmultirea se face prin seminte sau diviziune primavara sau vara. Planta poate fi daunatoare.
Helleborus purpurescens sau Spanzul este planta toxica cu rizom scurt si radacini foarte puternice. Frunzele au forma de semicerc, cele de jos au codita scurta cu lobii divizati in 3-4 segmente. Florile sunt mari, aplecate, purpuriu-verzui la exterior, devin verzi .Creste la deal si la munte prin poieni si margini de padure.
Helleborus Argutifoliu, Corsicon, este mereu verde, se dezvolta in tufe de 1,2 metri are frunzele divizate, spinoase de culoare verde inchis. Florile sunt in forma de cupa, de culoare verde pal, apar in iarna si primavara.
Helleborus Silver Lace , robust, peren, cu frunze gri-verzi si florile sub forma de farfurioara, una sau doua pe o creanga, alb-crem, devin roz , chiar rosii.
Helleborus Hybrid, Lenten Rose, creste in tufe, mereu verde, frunzele sunt verzi, trilobate, buchetele de flori in forma de cupa purpurii sau galben-verzui. Este un hybrid intre orientalis si alte specii. Hibridizeaza singure!
Helleborus Niger, infloreste foarte devreme primavara sau in cultura fortata in decembrie.Florile sunt albe, mai tarziu roz, diametrul 4-6 centimetri, 5 petale .
Helleborus odorus, are flori mari, verzi sau verzi-galbui, parfumate, cate 3-4. Produce fructi capsula, frunzele cu foliole late de aproximativ 5 centimetri.Planta erbaceae, perena cu tulpina de pana la 40 de centimetri.
Helleborus orientalis, tufe perene cu frunze palmate foarte divizate, stralucitoare, de un verde inchis. Florile sunt sub forma de cupa roz inchis. Ifloresc la sfarsitul iernii.
Helleborus se cultiva in ghivece sau pentru aranjamente florale, in parcuri si gradini, apar imediat dupa inghet.
In scop medicinal se colecteaza rizomul, Rhizoma hellebore, primavara sau toamna.
Miscanthus sinensis, Silver Grass
Iarba perena, din Asia- China, Japonia, Korea, unde este foarte folosita pentru producerea hartiei si pentru controlul eroziunii solului.
Erbaceae, perena, formeaza grupuri dense, radacina rizom, frunzele drepte, dungate. Poate avea inaltimea de la 80 de centimetri pana la 2 sau chiar 4 metri. Vara apar si florile rozalii, deasupra frunzelor, preferatele viespilor de hartie.
Florile cu par lung, matasos, ciorchini formati din spice, fiecare cu o floare hermafrodita.
Prefera sol bogat, humos, se inmulteste prin divizare sau insamantare cu germinare in 2-3 ani.
Se cultiva ca planta ornamentala, in climat temperat, in toata lumea. Poate devein invaziva.
Soiuri selectionate:
Miscanthus Variegata, frunzele au marginile albe
Miscanthus Strictus,frunzele foarte inguste
Miscanthus Zebrinus, frunzele cu dungi orizontale, alb-verzi
Miscanthus Cosmopolitan, Miscanthus Flamingo, Miscanthus Ghana, Morning Light, Eulalia, Giganteus, Susuki…
Catalpa
Copac ornamental cunoscut sub diferite nume:Indian Been tree sau arborele de fasole indian, Cigar tree sau arborele de tutun…
Face parte din familia Bignoniaceae si provine din estul Asiei si America de Nord.
Copac cu crestere rapida, rezistent la poluare .Ajunge pana la 18 metri inaltime si 6-12 metri diametrul coroanei. Frunzele sunt mari sub forma de inima. La unele specii sunt trilobate. Infloreste dupa un an si toamna face fructe sub forma de pastai lungi.
Copacul creste bine in sol drenat, fertil si la soare. Are nevoie de adancime pentru radacina si spatiu lateral, creste bine ca exemplar singuratic.
Diferitele specii au frunzele mai mari sau mai mici. Se face adesea confuzie cu arborele Pawlonia.
Se planteaza destul de mult in afara spatiului de unde a provenit si exista multe soiuri hibride.
Primavara si vara infloresc abundent, spectaculos, cu flori albe sau galbene placut mirositoare, sub forma de clopotei sau gura leului, in ciorchini. In toamna fructele pastaie au o dimensiune de 20 pana la 50 de centimetri lungime si sunt pline de seminte care au cate doua aripioare ce inlesnesc raspandirea. Asa se face inmultirea lor sau vara prin taiere de crengute.
Datorita frunzelor mari ce tin adapost, pasarile formeaza cuiburi pe crengile copacilor de Catalpa.
Lemnul este moale si se foloseste pentru lucrat mobilier.
Catalpa longissimi, poate inflori dupa 6 luni si produce fructe dupa 18 luni.
Manciurian Catalpa are florile roz-mov.
Northen Catalpa, are frunzele, florile si pastaile mai mari decat Southern Catalpa.
Catalpa Ovata are florile galben pal si frunzele trilobate,colorate, florile albe punctate cu galben si rosu. Catalpa Erubescens este un hybrid al Catalpa Ovata si Catalpa Bignonioinides. C. Erubescens, a obtinut Royal Horticultural Sociaty’s Award of Garden Merit. Erubescens Purpurea, are frunzele trilobate, mov cand sunt tinere apoi devin verde inchis. Florile sunt placut mirositoare, albe, sub forma de clopotei cu marginea galbena sau mov ,in ciorchini.
Catalpa Bignonioides Aurea are frunzele mari, galben-aurii, flori clopotei, albe cu galben.
Catalpa Bungei, florile ca si Gura leului, florile mari sub forma de inima cu varful ascutit.
Catalpa Speciosa, florile sunt mari, albe cu galben si mov, frunze verzi.
Arborele de Catalpa este cuib si pentru Molia Sfinx. Frunzele pot fi mancate de omizi in totalitate. Arborele isi reface rapid frunzele de 2-3 ori dar, curand moare.
Exista plantatii de Catalpa, special amenajate pentru viermii/omizile de catalpa ce sunt foarte folosite la pescuit.
Inregistrata in 1753 de catre Carl Linnaeus cu numele de Catalpa Bignonia.
Corcodus sau zarzar
Prunus Armenica, Armenica vulgaris, Prunus Cerasifera
Regional, denumirea se confunda, fac parte din familia Rosaceae, originar din Asia. Sunt aproximativ 200 de specii intre care : migdalul, prunul, ciresul, caisul, visinul, piersicul, malinul American.
Zarzarul, infloreste primavara cu flori numeroase, mici albe sau roz, solitare sau cate doua, placut mirositoare. Apar inaintea frunzelor. Coroana arborilor este de aproximativ 5-8 metri. Poate sa atinga 10 metri in inaltime. Tulpina neregulata, ramurile pot avea lateral, spini. Fructele sunt la inceput verzi si acre. Cresc rotunde, galbene sau rosietice, dulci si zemoase, comestibile. Se coc in iulie-august. Dimensiunea lor variaza in functie de soi.
Timp de 7-8 ani, zarzarul face abundent fructe.
Zarzarul este portaltoi pentru cais, piersic, prun. Este rezistent la seceta si suporta temperaturi de pana la -28 de grade Celsius. Prefera locurile luminoase, sol cu continut ridicat de materie organica, afanate, bine drenate. Nu iubeste umiditatea excesiva.
Este folosit in parcuri si gradini, pentru flori taiate, soiurile mici pentru garduri vii. Fructele comestibile sunt folosite in supe, crème pentru prajituri , gemuri.
Florile zarzarului sunt autofertile, polenizarea se face si cu polenul propriu. Este primul copac ce infloreste primavara, cu flori de un diametru 1,5-2,5 centimetri, cinci petale si numeroase stamine, cu mirosul placut, delicat. Sunt frecventate de abine si bondari.
Frunzele sunt cazatoare, de forma eliptica, cu baza rotunjita, 5-10 centimetri, cu partea superioara lucioasa, nervuri pe partea inferioara.
Taierea pentru modelarea coroanei se face la sfarsitul iernii. Cand copacul este afectat de boala frunzelor de argint se poate taia si vara.
Lemnul zarzarului este usor colorant in roz de obicei si, este folosit la confectionarea obiectelor de artizanat.
SALCIA, Salix , Willow
Face parte din familia Salicaceae
Raspandita in intreaga emisfera Nordica, aproximativ 300 de specii, nenumarte varietati si forme hibride, arbori, abusti .
Esre crescuta pentru frunze, muguri si coloritul ramurilor in timpul iernii. Prefera soarele si nu ii place solul foarte uscat.
Lujerii sunt foarte elastici, netezi,cu cate un mugure spiral in axa frunzei. Fruzele sunt alterne cu petioli scurti. Florile sunt unisexuate cu 1-2 glande nectarifere, apar inaintea frunzelor. Fructele sunt capsule cu cate 2-4 valve . Semintele sunt in numar mare, acoperite de peri argintii.
Salix Alba, Argentea, Cricket bat, este un arbore cu frunzele sub forma de lance, alb-matasoase pe dos, crestate pe margine. Florile sunt verzi-galbui, matisorii. Florile mascule au cate doua stamine. Creste la campie, deal,munte, prin lunci si depresiuni umede, formand zavoaie de-a lungul raurilor. Ajunge pana la 25 de metri inaltime.
Salix Acutifolia, copac de 10-12 metri inaltime cu crengile de un negru -albastrui si muguri de sex masculin, alb-albastri, frunzele sub forma de lance, verde inchis.
Salix Aegiptica, Musk willow, arbust viguros de 4-5 metri cu muguri gri ce devin galbeni.
Salix Arbuscula, Mountain Willow, este un arbust de 60 de centimetri cu frunze dintate, inguste, creste bine in gradinile pietroase.
Salcia pletoasa, Salix Babilonica, are ramurile orientate in jos. Infloreste primavara inainte sau odata cu infrunzirea.Frunze de circa 14cm in lungime.Ajunge la 12 metri inaltime.
Salcia frageda, Salix fragilis. Ramurile tinere se rup usor. Infloreste primavara odata cu infrunzirea, frunzele lungi de 12 centimetri.
Rachita, Salix purpurea, este arbust ramificat de la baza, frunzele subopuse, florile mascule doar o stamina. In lungul cursurilor de apa, sunt foarte raspandite.
Salcia capreasca, Salix Caprea, arbust de pana la 10 metri , lujeri parosi la inceput, frunzele mai late. Creste mai ales la deal, la margine de padure.Infloreste primavara inainte de infrunzire.
Salix Silesiaca, Iova, seamana cu Salcia capreasca, creste numai la munte, prin locuri prapastioase.
Zalogul, Salix Cinerea, tot cu frunze late, creste frecvent pe marginea lacurilor de campie si la munte.
Salix Hakuro-Nishiki, arbust rotund, 1,5-2 metri, cu frunze pereche, roz care mai tarziu devin albe. Ramurile tinere devin rosii in iarna.
Salix Irrorata, copac drept de pana la 5 metri. Crengile tinere rosii infloresc iarna alb.
Salix Magnifica, arbust drept de 3 metri cu muguri foarte lungi, verzi, frunze verzi ce seamana cu magnolia.
Salix Pentandra, Bay Willow, arbore de 10 metri cu frunze lucioase, alb-albastre, flori cu cate doua glande nectarifere, cele mascule cu 5-10 stamine, cele feminine cu ovar scurt , vizibil.
Salix Erytroflexuosa, copac de 5 metri cu lastari spiralati, portocalii , frunze rasucite, lucioase, verzi, cu muguri galbeni.
Coaja de Salcie, Cortex Salicis, se colecteaza primavara (de la Salix Alba,Babilonica, Fragilis, Caprea) cand seva circula intens si, se foloseste in scop therapeutic. Contine acidul acetilsalicilic, principalul component al aspirinei. Coaja de salcie continue si tanin, lipide, amidon, celuloza, proteine si substante minerale. Decoctul, pulberea comprimatele, ceaiul, sunt: antireumatice, analgezice, intiinflamatorii, sedative, hemostatice, tonice.
Cyclamen Persicum
Ciclama, pita porcului
23 de specii perene din Asia mica si Europa, face parte din familia Primulaceae. In anul 2000 a fost reclasificata ca Myrsinaceae. Pretuite pentru florile si frunzele deosebite.
Numele vine de la forma tuberculului rotund ca un cerc.
Pita Porcului, sowbread sau swinebread vine de la faptul ca sunt mancate de porcii mistreti acolo unde planta creste in paduri.
Altfel, orice parte a plantei este toxica!
Din tubercul cresc, frunzele, florile, radacinile. La majoritatea speciilor frunzele apar toamna, cresc in timpul iernii si primavara mor. Vara hiberneaza.
Tubreculul variaza intre 2 si 24 de centimetri circumferinta, in functie de specie. Frunzele apar din capatul de sus al tuberculului, fiecare frunza cu codita ei. La fel si florile. Diferenta este ca frunzele sunt indreptate in sus iar florile in jos.
Forma frunzelor variaza.
Cyclamen Hederifolium, are frunzele ca iedera, Cyclamen Coum are frunzele rotunde sau forma rinichiului, Cyclamen Persicum are frunzele in forma de inima…
Culoarea frunzelor poate sa fie diferita, de la verde la rosu sau mov.
Majoritatea soiurilor de cyclamen hiberneaza vara dar, Cyclamen Purpurascens si Cyclamen Calchieum au frunze vara si iarna.
Plantele pot avea flori in orice moment al anului, in functie de specie: Cyclamen Hederifolium si Cyclamen Purpurascens, infloresc in vara si toamna. Cyclamen Persicum si Coum, infloresc iarna. Cyclamen Repandum infloreste primavara.
Fiecare floare este pe o codita ce apare direct din tubercul. La toate speciile codita este indoita 150-180 de grade, asa incat floarea este orientate in jos.
Exista si o specie altfel: Cyclamen Hederifolium Stargazer, care tinteste spre cer.
Florile de Cyclamen au 5 petalele indoite in jos, cateodata rasucite, conectate la baza intr-o cupa. In spatele cupei sunt 5 sepale.
Culoare florilor poate sa fie alba, roz, mov cu marginea cupei de culoare mai inchisa. Si forma cupei poate fi diferita: Cyclamen Persicum are doar o banda, Hederifolium forma de V, Coum, forma de M.
Fructul este o pastaie rotunda cu numeroase seminte.
Inaltimea plantei poate fi intre 5 si 13 centimetri.
Prefera partial umbra cu sol nu prea umed. Se inmulteste prin seminte. Planta folosita pentru borduri nu se planteaza prea adanc, ca sa infloreasca!
Doua specii sunt foarte rezistente si preferate: Cyclamen Coum cu flori roz pana la magenta si frunzele verzi sub forma de rinichi, cu chenar argintiu sau alb; Cyclamen Hederifolium ce se intinde singura pe sol, semintele cazute pe sol rasar imediat.
Fragul, Fragaria Vesca
Wild strawberry, Alpine strawberry, Carpathian Strawberry…
Planta erbacee, creste natural in toata emisfera Nordica si produce fructe comestibile.
Parte din familia Rozaceae, este o planta scunda cu tulpinile /codite lungi terminate in rozeta, frunzele cu trei lobi. Florile sunt albe cu cinci petale si sepale orizontale care raman pe codita la culesul fructului matur. Creste pe la margini de padure, locuri pietroase, la munte si la deal., sunt perene.
Capsunul, Fragaris Viridis, cu care este inrudit, are sepalele alipite de fructul matur, de aceea se smulge odata cu el la cules. Creste prin locuri mai uscate, la campie si deal, mai rar la munte.
Florile de frag apar la inceput de vara , cu petale albe si stamine numeroase, galbene. Fructele, nu unul ci mai multe, sunt ca niste cercelusi pe codita subtire, carnoase, aromate.
Inmultirea se face prin seminte dar mai ales prin stoloni care se intind pe pamant.
Se face distinctie intre Red Alpine care are un parfum particular si 2500 de seminte pe gram si Big Alpine care produce flori tot timpul anului , are fructele mai mari cu 1500 de seminte pe gram.
Capsuna de gradina, a fost cultivate pentru prima data in Britany, Franta, in 1750 si este un hybrid al Fragaria Virginiana din America de Nord si Fragraria Chiloensis din Chile.
Din punct de vedere botanic, fragul/capsunul, este o combinatie a mai multor organe florale: partea carnoasa deriva din recepataculele ce sustin ovarele. Fiecare samanta aparenta- achena-de pe suprafata fructului, este de fapt un ovar al florii cu o samanta in interior.
Fragul este mentionat in literatura in imperiul Roman pentru uzul medicinal. Francezii au luat fragii din padure si i-au planta in gradinile lor inca din secolul XIV. In secolul XV, calugarii foloseau fragii la iluminarea/decorarea manuscriselor. In arta, este present in Italia, Germania, Anglia.
In secolul XVI a inceput sa fie folosit pe scara larga iar botanistii au denumit speciile : Fragaraia Vesca, Fragaria Moscata, Fragaria Viridis. Au fost identificate doua specii Vesca, sylvestris alba si sylvestris semperflorens.
Capsunile moderne au aparut odata cu introducerea in secolul XVIII a capsunii cu flori feminine din Chile. Capsunile sunt deci, doar cu flori feminine sau doar cu flori masculine.
Chiloensis pot fi polenizate doar de Moscata si Virginiana.
Capsunile Fragaria Fressant, sunt hybrid cu fructele albe sau galbene in loc de rosii.
Fragaria Ananassa, au forma, gustul si mirosul de ananas.
Ceaiul de frunze de frag este utilizat in avitaminoza, calculi renali, diabet, guta, stomatita, depresie.
Se culeg frunzele in timpul infloririi.
Fructele sunt apreciate peste tot in lume pentru aroma, culoare, suc, textura, dulceata. Din ele se fac gemuri, sosuri, bauturi. Sunt folosite in industria cosmeticelor si in medicina alternativa.
Frisca cu capsuni a fost mentionata pentru prima data la curtea regelui Henry al VIII-lea.
Filipendula
Medowsweet, Cretusca
Planta erbacee, perena, robusta. Face parte din familia Rozaceae.
Creste in regiunile continentale din Emisfera Nordica si se cunosc aproximativ 10 specii.
Ajunge la 120-180 de centimetri in inaltime, frunzele sunt alterne, 2-5 perechi de lobi mari crestati intre care sunt lobi mai mici. Florile in buchetele alb-crem cu 5 petale, frumos mirositoare- miros de migdale dulci. Are un fruct rasucit, capsula, cu o singura samanta.
Majoritatea soiurilor au nevoie de sol umed, mlastinos. Se inmulteste prin despartire sau seminte.
Este folosit pentru indulcirea bauturilor alcoholice. Mirosul placut al florilor alunga insectele.
Din flori se poate face un sirop/cordial, precum cel de soc.
In medicina alternativa se folosesc frunzele si florile. Numele original este Spirea. Acidul salicylic care se gaseste in coaja de salcie, se extrage si din Filipendula/Spirea. Este puternic antiinflamator, antidiareic, tonic stomacal. Se face infuzie de frunze si flori, ceai sau bai, ulei pentru uz extern.
Filipendula Ulmaria, infloreste vara cu flori albe, ajunge la 180 de centimetri inaltime.
Filipendula Palmata, din Japonia, infloreste vara cu flori purpurii, 75 centimetri inaltime.
Filipendula Vulgaris, hexapetala, infloreste vara cu flori alb-crem cu 6 petale, 70 de centimetri.Creste pe pajisti mai uscate.
Begonia/Ghiata
Din familia Begoniaceae provenita din regiunile tropicale si subtropicale. Are o flexibilitate genetica deosebita ce a dus la aproximativ 2000 de specii, erbacee, semilemnoase, urcatoare, anuale sau perene cu tije carnoase, rigide, cu radacini fibroase sau tuberculi.
Frunzele sunt elegante, numeroase, verzi, roz sau rosii, stralucitoare, decorative. Florile au diametre si culori variate, in functie de specie, dispuse in ciorchini sau singulare. Sunt flori de gen feminin si masculin. Plantele cultivate in aer liber infloresc pana toamna tarziu si iarna se adapostesc in sere. Fructul este o capsula cu multe seminte mici.
Inmultirea se face prin seminte, prin butasi, prin divizarea tuberculilor. Se pot obtine soiuri noi combinand butasi din lastari terminali, butasi din frunze mature si seminte. Un procedeu foarte rapid este inmultirea prin butasi de lastari. La tuberculi, fiecare diviziune trebuie sa aiba muguri.
Begonia Baumanni, are tulpini groase, ajunge pana la 40 de centimetri in inaltime, frunze verde inchis, rotunde, 7 pana la 11 centimetri, asezate simetric. Coditele florilor sunt drepte, de culoare rosie, numeroase, fiecare cu cate 5-6 flori ce ating 8 centimetri in diametru, culoare roz sau rosu, placut mirositoare.
Begonia Corallina, tulpinile ating 2 metri in inaltime, lemnoase, divergente cu frunze ovale, 18 centimetri lungime, 4-5 centimetri latime. Partea superioara a frunzelor au culoare verde inchis, pe dos au un chenar purpuriu. Florile sunt in chiorchini lungi de culoare rosu-corai. Infloreste tot timpul anului.
Begonia Decora, are frunzele ovale ,10 centimetri lungime, 8 latime cu varful ascutit, fin dintate. Partea superioara a frunzelor este lucioasa, de culoare maro-rosiatica, nervurile galben-verzi, cu peri aspri. Partea inferioara este rosie cu nervuri verzi. Radacina rizom . Florile sunt mari de culoare roz.
Begonia Fucsioides, tulpina de 60 de centimetri, rosiatica, erbacee sau lemnoasa. Are frunze numeroase asimetrice, virf ascutit, margini crestate. Flori mici si rosii stacojii, cele mascule cu 4 petale, cele femele cu 5 petale dispuse in inflorescente mari, curgatoare. Infloreste vara. In givece, infloreste si iarna.
Begonia Incarnata Link, specie cu tulpina dreapta, 35 de centimetri, suculenta. Are Frunze lungi de 12 centimetri, late 3 centimetri, dintate cu peri pe margine. Parte superioara este purpurie cea inferioara verde cu nervuri sidefate.
Begonia Maculata, este semitufa cu tulpini lemnoase, 18 centimetri lungime, 6 centimetri inaltime, frunzele ovale, partea superioara verzi cu pete circulare argintii, partea inferioara caramizii. Florile sunt albe sau roz dispuse in buchetele.
Begonia Metalica, Specie cu flori roz cu peri rosii pe petalele exterioare. Planta este dreapta, ramificata, acoperita cu peri de culoare alba. Frunzele de 12 centimetri lungime, 9 latime, ovale, cu varful lung si ascutit, au culoarea verde crud cu reflexe metalice de bronz. Nervurile de un verde inchis pe partea superioara, purpurii pe parte inferioara. Planta atinge dimensiuni considerabile din care cauza se aplica taieri. Cu ocazia taierii se obtin butasi pentru inmultire.
Begonia Semperflorens, infloreste tot timpul anului cu flori albe sau roz in inflorescente lungi de 10 centimetri. Tulpinile de 85 de centimetri, ramificate, erbacee, carnoase. Radacinile sunt fibroase. Frunzele lucioase, de un verde pal sau aramii, ascutite ,dintate, cu peri pe margine, au 9 centimetri lungime, 6 centimetri latime.
Begonia Tuberhibrida, specie hibrida cu tuberculi, tulpini de 40 de centimetri, carnoase. Frunzele sunt mari, dintate si paroase. Florile sunt in grupe de trei din care cele laterale femele iar cea din mijloc mai mica, mascula. Pentru a avea flori mari, primii boboci se indeparteaza. Florile au o variata gama de culori: roz,rosu,oranj,alb,galben. Florile sunt diferite in functie de specie: Gigantea, Cristata, Marmorata, Crispa, Plena, etc.
Dahlia, Gheorghina
Originara din Mexic si Guatemala din familia Compositae/Asteraceae, sunt plante perene, ierbacee sau semilemnoase cu radacini tuberculi.
Descoperita de Francisco Hernandez in 1520. Introdusa in Europa, in in 1791, planta a fost denumita Dahlia in onoarea lui Alexander Dalh, student al lui Linnaeus. A fost indragita peste tot, de la Madrid la Berlin, Dresden, Turin, Kew Gardens.
Tulpina poate ajunge la 5 metri-Tree Dahlia, Dahlia Imperialis, noduroasa, ramificata.
Frunzele sunt opuse si ascutite, florile pot fi simple sau cu petale multe si dese, divers colorate.
La specia tipica, florile centrale sunt galbene, mici, tubulare, cele marginale foarte mici colorate in rosu stacojiu.
Sunt numeroase varietati de flori: diferite forme si culori de la alb la violet, care infloresc din iulie pana in octombrie. Fructele sunt achene(o capsula cu coaja tare si samanta in interior).
Ruda cu floarea soarelui, margaretele, crizantemele…
49 de specii cu numerosi hibrizi.
Inmultirea, se face: prin seminte de dalie cu flori simple si port pitic cultivate ca anuale. Semanatul se face in sere in luna martie si in gradina in luna aprilie; prin butasi in luna martie in sere, plantati in gradina in luna mai.
Dahlia prefera solurile argiloase, cu umiditate suficienta, ph7, sapat irigat, adapost de vant, expunere sudica.
In luna noiembrie se taie tijele la 20-30 de centimetri deasupra solului, se scot plantele si se tin cateva zile la uscat. Se pastreaza la o temperatura de 6-10grade in nisip. In zonele lipsite de inghet, pot ramane si iarna in pamant.
Plantele au fost aduse in Europa via Spania odata cu rosiile si cartofii pentru hrana.
Aztecii mancau tuberculii.
Daliile sunt clasificate in urmatoarele tipuri:
Single Dahlias– Joe Swift, Bishop of Auckland, Preston Park, Happy Single First Love, Roxy- cu un singur rand de petale, 8-10, in jurul unui disc central.
Cactus Dahlias– Dorid Day, Ryecroft Pixie, White Klankstadt, cu flori duble, petale foarte inguste de la baza la virf care se rasucesc spre exterior. Sunt de marimi diferite.
Semicactus Dahlias, Ruskin Charlotte, Pink Preference, Moon Glow, Geerlings Sorbet, florile sunt duble, pufoase. Petalele au baza mai lata si se rasucesc pe la jumatatea lungimii lor.
Pompon Dahlias, Moor Place, Franz Kafka, Small World, Natal, sfere perfecte cu petale rasucite in interior.
Ball Dahlias, cu flori mai mari decat Pompon aranjament in spirala. Exemplu: Jomanda, Aurora Kiss, Hexton Copper, Wootton Cupid.
Waterlily Dahlias, seaman cu nuferii, au flori duble: Kilburne Roze, Taratahi Ruby, Carolina Moon, White Ballet.
Anemone Dahlias, Lambada, Comet, in centru au petale in forma tubulara si in jur, 1-2 randuri de petale plate, flori singulare.
Decorative, Checkens, David Howard , Zoro, Café au Lait, Arabian Night, au petale duble mari, cu varful lat, nu au disc central dar pot ajunge la 25-30 centimetri in diametru.
Collerette Dahlias, Yankee Doodle, Hootenanny-Swan Island, Chimborazo. Peste petalele mari sunt un rand de petale mai mici, in centru un disc cu seminte.
Peony Flowered, flori mari semiduble cu mai multe randuri de petale flate asezate neregulat in jurul unui disc. Bishop of Landaff.
In 1963 a fost declarata floarea nationala a Mexicului.
Solidago Canadensis
Navalnic de Canada, Goldenrod
Face parte din familia Compositae: Sanzienele de gradina, Navalnicul Canadian, Splinuta, Smeoaica…
Planta inalta cu inflorescente galbene, marunte insirate gratios pe ramuri. Este cultivata frecvent si a devenit subspontana prin gradini.
In Europa a fost introdusa in urma cu un secol si jumatate din America de Nord.
Planta perena cu multe specii, peste 150, lemnoase, vivace, cu inaltime de pana la 1,5 metri.
Frunzele sunt alterne, netede, florile galbene sau aurii, toate fertile desi amestecate: femele si hermaphrodite. Infloresc vara si toamna, se inmultesc repede. Se potrivesc bine in gradinile salbatice, pietroase sau de munte, la umbra si la soarele.
Sanziana Canadensis, infloreste vara si toamna cu flori galbene mici, grupate intr-un buchetel piramidal. Florile sunt ca si margaretele, foarte mici. Frunzele au forma de lance ascutite, dintate, paroase. Planta erbacee, perena cu tulpina aspru paroasa, dreapta, ajunge pe la un metru si jumatate. Fructele sunt achene.
Solidago Goldenwings, 1,5 metri; florile, buchetele galbene sunt precum aripile unei pasari. Infloreste vara si toamna.
Solidago Lauria, ajunge la 75 de centimetri, perena, compacta cu frunzele verzi si florile asezate in creasta, galben profund. Infloreste vara.
Solidago Virgaurea Minuta, tufa pitica, 5-10 centimetri, perena. Infloreste vara si toamna. Frunzele verzi, pieloase, in forma de lance. Infloreste de vara pana toamna cu creste de flori mici galbene. Are nevoie de umbra si sol cu PH 7.
Traditional, florile de Solidago Virgaurea se folosesc ca tonic pentru rinichi, diuretic, antiinflamator, antibacterial, antifugal.
Este floarea nationala a Statelor Kentucky si Nebraska.
Galium,
Dragaica, Floarea lui Sfant Ion, Sanziene galbene, Smantanica…
Face parte din familia Rubiaceea, se gaseste pe tot globul pamantesc, in jur de 300 de specii. Majoritatea speciilor sunt perene, erbacee, paroase, cu ramuri drepte, delicate, agatatoare sau pe sol. Frunzele sunt sub forma de lance, inguste, dispuse cate 12-14. Florile sunt galbene, albe sau verzui, cu patru petale, patru stamine, 2-3 stile, asezate in buchetele frumos mirositoare. Fructul este uscat. Iubeste soarele si se inmulteste prin seminte.
Galium Baldense, infloreste de vara pana toamna cu flori galben pal sau albe, cate 6 in buchetele. Zece Frunze in forma de lance pe o tulpina de aproximativ 10 centimetri, formeaza covoare acolo unde creste.
Galium Cruciata, infloreste primavara si vara cu flori galbene placut mirositoare. Planta perena, erbacee, inalta, paroasa.
Galium Mollugo, Petala Reginei, infloreste primavara si vara cu flori albe filiforme in buchet mare. Sub forma de tufa, seamana cu floarea miresei. Tulpinile sunt pe sol sau urcatoare, frunzele verzi, cu varf ascutit. Plante perene cu miros placut.
Galium Verum, infloreste vara cu flori mici galbene aurii, placut mirositoare. Tulpinile sunt rigide cu patru muchii ce poarta in varf inflorescenta. Inalte pana la 1,2 metri. Frunzele sunt ascutite cu marginea rasfranta, pe dos paroase, cate 8-10 la nod. Fructele sunt netede. Creste pe coaste insorite si la marginea padurilor, pajisti de la campie si munte.
Speciile Verum si Mollugo au proprietati asemanatoare si se utilizeaza in aceleasi scopuri( ceaiuri, suc si unguent),pentru tulburari ale sistemului limfatic, boli de ficat, rinichi, pancreas, rani, boli de piele.
Galium Aparine, sau turita lipicioasa este o planta anuala cu tulpina ramificata, agatatoare cu flori mici albe ce infloresc din iunie pana in octombrie. Creste pe langa garduri, paduri si tufisuri. Ceaiul din florile plantei este folosit pentru combaterea obezitatii si are efecte sedative.
Galium Verum, infloreste in apropierea sarbatorii crestine, Nasterea Sfantului Ion din 24 iunie. Atunci, soltitiul de vara, are loc si un ritual de origine agrara, numit Dragaica. Nimeni nu lucreaza si este sarbatorita Dragaica, cea care asigura prosperitatea culturilor de cereale, printr-un dans al fetelor, 5-10, din care una este aleasa Dragaica, imbracata in alb si cu o cununa de spice pe cap.
Planta, numita si Bedstrow, era folosita din vechime pentru umplerea saltelelor. Mirosul florilor, alunga insectele.
Coaguleaza laptele, coloreaza branza de Gloucester.
Abies, Bradul
Din familia Pinaceae , arbori mereu verzi ,din regiunile reci si temperate ale emisferei nordice, sunt arbori mari cu tulpina dreapta, scoarta neteda si coroana piramidala. Pe scoarta sunt pungi cu rasina.Rasina circula prin venele bradulu ca sangele prin cele ale corpului uman! Frunzele, ca niste ace, sunt alterne, dispuse pe ambele parti ale lujerilor, cu baza lata. De-a lungul partii inferioare sunt doua dungi albe. Florile mascule axilare, cele femele singulare, dau nastere conurilor erecte, cilindrice sau ovale. Solziii conurilor se desfac la maturitate si cad impreuna cu semintele -aripi triunghiulare. Cad si asteapta 4 ani sa rasara. Brazii au radacinile rasfirate dar cea din mijloc este adanc infipta in pamant.
Sunt 45-50 de specii, Abies-Bradul, este cea mai apropiata ruda a Cedrului.
Copaci cu inaltime intre 10 si 80 de metri inaltime cu trunchi de pana la 4 metri la maturitate. Se disting fata de ceilalti membrii ai familiei Pinaceae prin faptul ca acele sunt dispuse singular pe creanga, cu o ventuza. Conurile- inflorescentele, stau drepte ca cele de cedru.
Bradul se maturizeaza dupa 20 de ani. Sunt si specii care traiesc foarte mult. Frunzele cad dar, neregulat asa incat pomul ramane mereu verde.
Abies Alba, Bradul Alb, infloreste vara cu florile femele verzi-rosietice, cilindrice, cele mascule galbui. Conurile sunt brune, erecte,cilindrice. Semintele se coc toamna si cad. Frunzele sunt crestate la varf, liniare, lucioase, verzi pe partea superioara, doua dungi albe pe partea inferioara. Pe lujerii cu conuri sunt dispuse in doua randuri iar pe cei cu conuri, asezate in perie, scurte. Ramurile tinere sunt brun-roscate sau cenusii,netede. Arborele atinge inaltimea de 60 de metri cu trunchiul drept, scoarta cenusie spre alb, spre maturitate cu pungide rasina si solzoasa. Coroana este piramidala asezata in vartejuri.
Abies Amabilis, ramurile incep de jos, pe toata tulpina ce atinge 60 de metri. Scoarta este gri-deschis mai apoi groasa si rosiatica. Frunzele(acele) sunt verzi inchis, 2-3,5 cm, late de 3 mm. Conurile au diametrul de 6-7 centimetri si lungime pana la 12 centimetri, tinere sunt de culoare purpurie, la maturitate maronii.
Abies Cephalonica, Bradul Grecesc, are coroana densa cu ramuri ce pornesc de jos, forma piramidala, atinge 30 de metri. Lujerii sunt luciosi, maro-rosietici. Acele sunt scurte si lipsite de flexibilitate, ascutite de forma secerii cu doua dungi albicioase pe dos, asezate in perie pe ramurile fara conuri si rasucite pe cele cu conuri.Conurile verzi-brune, au un diametru de 6 centimetri si lungime de 18 centimetri. Semintele sunt rosietice.
Abies Concolor, Bradul Argintiu, arbore cu ramuri cenusii-argintii, intinse,usor atarnind, formeaza o coroana conica si atinge 50 de metri in inaltime. Este rezistent la frig si poluare, nu este pretentios cu solul si are o crestere viguroasa. Frunzele sunt ace moi, turtite, lungi de pana la 8 centimetri, asezate compact,neregulat in forma de pieptene sunt argintii pe ambele parti, cu dungi albicioase. Conurile sunt erecte, cu diametrul de 4 centimetri, lungi de 10 centimetri, la tinerete verzi, cateodata purpurii.
Abies Grandis, atinge 90 de metri si creste rapid. Coroana este piramidala, scoarta neteda maronie. Mugurii ovali, acoperiti cu rasina. Conurile sunt cilindrice. Frunzele plane, scurte, liniare dispuse pe doua randuri laterale, de culoare verde inchis stralucitor.
Abies Normanniana, Bradul de Caucaz, atinge 60 de metri, lemnul alb, usor elastic, lujerii maron inchis-cenusii. Acele de 2,5-3 centimetri sunt indreptate spre varful lujerului, asezate pe doua randuri, partea superioara verde inchis, dedesupt, doua dungi albe. Conurile erecte au lungime de 18 centimetri si au forma cilindrica.
Abies Pinsapo, Bradul de Spania, 25 de metri cu coroana lat-piramidala, ramurile dispuse vertical, muguri acoperiti cu rasina, frunzele in patru muchii, fara flexibilitate, verzi inchis cu dungi albe, 1,5 centimetri. Conurile erecte, 15 centimetri si diametrul de 5 centimetri sunt de culoare maro inchis si paroase.
Abies Procera, 60 de metri in inaltime, foarte decorativ, cu frunzele albastre argintii, ramuri intinse,numeroase,scoarta groasa.Frunzele de 1,5-4 centimetri, au dungulite albe pe ambele parti. Conurile sunt de lungime 25 centimetri si latime 7-8 centimetri.
Abies Sibirica, creste in taigaua de pe raul Volga, in Turkestan si Mongolia. Tolereaza umbra si este foarte rezistent la frig(-50 de grade Celsius). 35 de metri in inaltime cu o circumferinta de un metru a tulpinii, poate traii pana La 200 de ani.
Brazii traiesc amestecati cu molizii, la noi, Picea excelsa, forma de con regulat cu varful mladios la capatul caruia se afla mugurele terminal. Crengile asezate roata in jurul trunchiului, cresc tot mai scurte catre varf. In desisul padurii crengile de jos se usuca si ramin numai de la jumatate in sus iar copacul are forma unui catarg cu coaja rosiatica, atinge 40 de metri inaltime.
Alte conifere din grupa arborilor cu flori femeiesti stranse intr-un con sunt- Zada,larice sau crin – Larix decidua, inalt, ramuros, rar cu forma de con, poate ajunge la adanci batraneti! In muntii Lotrului s-a taiat cu ceva timp in urma un exemplar ce avea 532 de ani! Sunt arbori rezistenti al caror lemn e foarte tare si putrezeste greu. Lemnul este trandafiriu cu slab miros de rasina. Fatada castelului Peles a fost facuta cu lemn de Zada. Frunzele lui in smocuri de 30-40, cad toamna si reapar primavara. Crengutele sunt mladioase si conurile sunt mici, grele cu solzii lemnosi.
Pinul, Pinus Silvestris, ii plac locuri cu soare, putin umede, traieste intre fag si molid. Cand e tanar pastreaza forma de con. Pe masura ce creste, ramurile din varf se lungesc, frunzele ies cate doua dintr-un mugur iar conurile au solzii lemnosi ca niste cuie scurte.Pinii traiesc la noi mai mult in Bucovina.
Pinul Negru, Pinus Nigra, traieste pe langa Cazane si are forma de umbrela.
Tisa, Taxus Bucata, cu lemn trandafiriu folosit la mobile scumpe, este mai rar, prin Muntii Buzaului. Are fructe rosii ce seamana cu afinele. Atat fructele cat si frunzele sunt otravitoare.
Zambrul sau Pinus Cembra, poate avea forme fantastice, cu trunchiul gros de un metru si crengi noduroase si rasucite. Frunzele lungi ies din mugur cate cinci, cetinele par stufoase. Cresc la noi in Bucegi pe Jepii Mari la 1700 de metri.
Cetina de brad,rasina si mugurii au proprietati terapeutice: baile cu dedoct din ramuri de brad sunt folosite pentru durerile musculare, masajul cu ulei volatil; tinctura de rasina de brad se foloseste impotriva litiazei renale si nefritelor, siropul din muguri de brad pentru bronshite, astm.
La noi, este un simbol al civilizatiei crestine taranesti, inainte de rolul sau de Brad de Craciun. Simbol al vietii, insoteste omul de la nastere cand se planta un brad ce era fratele noului nascut , la nunta unde se impodobeste si apoi la inmormantare. E nemuritor, mereu verde, indreptat spre cer.
ILEX, LAUR, AQUIFOLIA, Ilice
Din vestul si sudul Europei, nordul Africii, Asia, mediterana, sunt 300 -400 de specii, arbusti sau arbori de talie mica, mereu verzi sau numai vara.
Frunzele au marginile intregi sau dintate, dintii sunt uneori spinosi. Florile sunt singulare sau buchete de 4-5 cu petalele unite. Fructele sunt rosii.
Foarte ornamentali prin frunze si fructe, se cultiva in parcuri, adapostite sunt rezistente la seceta si poluare.
The common Holly, Ilex Aquifolium, este unul dintre cei mai cunoscuti copaci mereu verzi. Frunzele sunt tepoase sau drepte si variaza in culori: cateva specii au frunzele crem-aurii, albe sau gri. Florile sunt mici, de obicei albe, placut mirositoare,feminine si masculine. Fructele sunt rosii sau galbene, date de copacii de sex feminin. Pentru fructe, e necesar sa fie copaci alaturati, de ambele sexe.Fructele sunt de un rosu stralucitor,au diametru de pana la un centimetru si au cativa samburi. Lujerii au coaja verde, neteda.
Ilex Aquifolium Silver Queen, rezista bine la taierea ramurilor, are sex masculin.
Ilex Altachensis Balearica, sunt copaci sau tufe cateodata urcatori. Rezista la frig si inghet, umbra sau soare, sol fertil. Nu le place sa fie mutati. Se inmultesc prin seminte sau lastari, toamna. Frunzele verzi au tepi si fructele mari.
Ilex Belgica Aurea este un copac de 12 metri, de gen feminin, frunzele sunt verzi spre galben cu tepi sau fara, margine galbena. Face fructe foarte rar.
Ilex Camelifolia, arbore de forma piramidala, 14 metri,sex feminin. Are ramurile mov, frunzele verzi,lucioase, fara tepi. Face fructe rosu inchis.
Ilex Cornuta, este o specie cu frunze persistente care datorita celor patru dinti spinosi au forma aproape rectangulara, 10 centimetri lungime si 5 latime. Partea superioara, lucioasa, verde inchis. Creste in zone cu clima rece.
Ilex Crenata, cu flori in buchete de cate patru, primavara, frunzele in forma de lance, verzi cu dungi galbene, lucioase,dense. Atinge o inaltime de 3 metri si face fructe negre.
Ilex Decidua, florile sunt singulare, frunzele ovale, lungi pana la 7 centimetri, dintate, parte superioara verde inchis. Sunt dispuse in vartejuri pe ramurile cenusii. Ajunge la 10 metri si are fructe rosii-oranj.
Ilex Latifolia, frunze verzi, lucioase, dintate,20 centimetri lungime, 6 latime, fructe rosii.
Ilex Opaca, arbust sau arbore de 12 metri cu frunze mici, nu rezista in zonele reci. Fructele sunt rosii sau galbene.
Ilex Pernyi, specie cu flori galbui, frunze rombice persistente, verzi lucioase, cu tepi. Arbust de 4 metri cu fructe rosii.
Ilex Verticilata, florile sunt cate 8 in buchete, frunzele eliptice, 7 centimetri, simple sau dublu dintate, fructele rosii.
Ilex Argenta Marginata, frunzele au marginile argintii, fructele din abundenta, rosii.
Ilex Argenta Marginata Pendula, creste greu, atinge doar 6 metri, ramurile sunt rosii-roz, frunzele verde inchis cu gri, tepoase pe margini. Fructele sunt rosii.
Ilexul a fost indragit inca din antichitate, acum, este foarte folosit pentru decorarea caselor in timpul sarbatorilor de iarna.
Ilexul sau Ilicele, cum I se spune pe la noi, creste salbatic in judetul Arad, comuna Zimbru. Sunt Ramase doar cateva tufe din falnicii copaci mediteraneeni. Frunzele sunt pieloase, verde inchis,lucioase, ondulate si cu ghimpi. Fructele sunt boabe rosii asezate la subsoara frunzelor. In tara noastra au aparut in perioada postglaciara.
SAXIFRAGA, Sparge Piatra
Sunt peste 450 de specii din familia Saxifragaceae, plante perene in toata emisfera Nordica.
Formeaza covoare, frunzele cresc in rozeta, aproape de sol, pot fi suculente sau paroase sau aciculare, cu functie de reducere a evaporarii apei. Florile ,se ridica deasupra pe o codita, sunt hermaphrodite au cinci petale si cinci sepale si sunt in general albe dar pot fi si galbene roz sau rosii.
Se planteaza in septembrie-noiembrie in sol calcaros, nisipos, cu PH neutru, prefera soarele sau semiumbra. Cresc si in zonele temperate si mai ales la inaltime . Hibrizii sunt cultivati ca plante ornamentale, folosite la borduri, in ghivece sau pentru acoperirea terenurilor alpine, pietroase. Majoritatea speciilor sunt rezistente la ger dar sunt specii care necesita protectie.
Au nevoie de putina apa si infloresc in general, vara. Cand sunt mature si incep sa se usuce in mijloc, trebuiesc divizate. Se inmultesc prin seminte,bulbi sau divizare.
Saxifraga Carpatica este proprie muntilor nostri. Frunzele sunt mici, ca niste palme cu cinci lobi, florile, 1-3 flori albe cu roz. Este foarte asemanatoare cu saxifraga sibirica.
Sunt mai multe plante cu frunze grase, groase, strinse gramada care impodobesc stancile Carpatilor. Speciile de Saxifraga care traiesc pe stanci, isi ingroasa frunzele cand cresc in crapaturi.
Saxifraga pedemontana,Saxifraga luteo-viridis, numita asa datorita culorii florilor cu o rozeta de frunze rigide zgrunturoase,albe, Saxifraga demissa, seamana cu luteo-viridis dar are tulpina viguroasa, ramificata de la baza si rozeta frunzelor verzi ,mai mare. Mai apare la noi, Saxifraga Mutata cu tulpini de 40-60 de centimetri, slab ramificate si cu putine flori. Aceasta specie este intalnita de obicei, doar in Alpi.
Saxifraga Aizoon, Iarba Surzilor, formeaza grupuri argintii pe peretii stancilor. Frunzele sunt asezate unele in altele, cele din afara mai late, lungi , cu forma de fierestrau, cele interioare, mai mici si mai palide. Din aceeasi planta ies mai multe buchete care se inmultesc prin desprindere. Din mijlocul buchetului de frunze se ridica un lujer cu numeroase flori albe cu stopi roz-rosii. Frunzele au pe margine solzi mici ce opresc pierderea apei.
Saxifraga aizoides, flori stelate cu petale galben-portocalii. Tulpini tufoase cu multe flori la baza, frunzele suculente.
Saxifraga Burseriana, flori albe solitare, tulpini pana la 8 centimetri, frunze argintii in rozete.
Saxifraga Cotyledon, flori albe grupate pana la 20, are 40 centimetri inaltime.
Saxifraga Grisebachii, flori mici roz cu caliciul purpuriu. Frunze argintii in rozete.
Saxifraga Longifolia, flori mici albe, stelate pana la 50 centimetri, frunze de 15 centimetri, argintii.
Saxifraga opositifolia, flori albe, roz, purpurii, forma de cupa, foarte numeroase. Frunze cu aspect de solzi dispuse in rozete. Formeaza covoare.
Saxifraga Umbrosa, flori mici, stelate, albe, cu roz sau galben. Pedunculi glandulosi, frunze ovale, verzi inchis.
Saxifraga Rosacea sau Irish Saxifraga are florile albe dar radacinile roz.
Saxifraga Caesia, Saxifraga Cuneifolia, Saxifraga Paniculate, Saxifraga Marginata, Saxifraga Stolonifera, Saxifraga Fortunei, Prickly Saxifraga, London Pride, Look up and kiss me …
Kerria Japonica, Teisor
Denumita dupa gradinarul Scotian William Kerr care a introdus in cultura Kerria Pleniflora, provine din Japonia, Korea si China unde creste salbatica prin vaile muntoase. Este numita si Miracle Marigold Bush sau Bachelor’s Button.
Face parte din familia Rosaceae, o singura specie, nepretentioasa, rezistenta. Un arbust de 2-3 metri cu numeroase tulpini, la baza aproape taratoare, ramurile arcuite. Plantate, stau bine pe langa garduri, parcuri, bordure, liziere.
Infloreste primavara si vara cu flori de un galben portocaliu, 3-5 centimetri diametrul, singular in varful ramurilor. Florile salbatice sunt simple si au cinci petale. Frunzele sunt ascutite, dublu dintate, verzi la partea superioara, abundente. Fructul este o achena cu o singura samanta.
Se inmulteste prin despartirea tufelor sau prin butasi. Creste atat la umbra cat si la soare, in orice tip de sol.
Specia Kerria Japonica Plenifora este cea mai cultivata.Are florile double. Dupa ce florile se ofilesc, trebuiesc tunse pentru mentinerea plantei sanatoase.
Poate fi atacata de Blumeriella kerriae, sau kerria twig. Se manifesta prin numeroase puncte rosii pe frunze si ofilirea lor ce duce pana la moartea plantei.
In China este folosita in scop medicinal, ca antiinflamator. Decoctul de flori cu miere este folosit impotriva tusei.
In poezia Japoneza, planta este mentionata din cele mai vechi timpuri. Culoarea florilor, intre galben si portocaliu are un nume : Yamabuky, dupa numele plantei care in japoneza inseamna briza muntelui.
Kerria Japonica Pleniflora, a obtinut The Royal Horticultural Society’s Award of Garden Merit.
Leontopodium Nivale, Edelweiss
Blossom of Snow, Floarea Reginei
Originara din zonele montane inalte, 1800-3400 metri, ale Europei si Asiei, cu 40 de specii erbacee, perene din familia Asteraceae.
Sunt flori distincte cu petale dens acoperite de peri albi-argintii ca o blanita. Florile sunt in grupuri, cele din mijloc sunt mascule, sterile, cele de pe margine, asezate in mai multe randuri, ca niste petale filamentoase, sunt femele, fertile. Impreuna, formeaza flori de forma unei stelute de culoare galben- verde,argintie. Frunzele sunt dispuse in rozete, sunt lanoase, tulpinile sunt erecte,neramificate. Are dimensiuni diferite in functie de zona in care creste 20-50-80 de centimetri, cu numeroase stelute mici, infloreste in iulie -august.
Numele Leontopodium vine din greceste si combina termenul Leon-Leu cu Podium -talpa, asadar, Talpa Leului.
Se cultiva in gradini de munte. Inmultirea se face prin seminte sau prin divizarea plantelor. Din seminte, rasar dupa doi ani. Se planteaza in sol argilo-nisipos si la soare.
Salbatica, creste in muntii calcarosi si pe pajisti, in Alpi,Pirinei, Asia Centrala,Balcani, Abruzzi si in Carpati. In Muntii Carpati este monument al naturii din 1933.
Edelweiss, este emblema Imperiului Austro-Ungar de pe vremea lui Franz Josef si Elisabeta(Sisi).
Simbol a unor cluburi sportive si regimente de armata, este peste tot protejata.
In 1861 apare nuvela Edelweiss scrisa de Berthold Auerbach de unde ramane celebra zicala:” Daca ai cules o Floare de Colt, dai dovada de un curaj neobisnuit”.
Cantecul Edelweiss a fost scris de Rodgers and Hammertein in 1959, pentru” Sunetul Muzicii”.
Aceasta Floare alba,nobile -Edelweiss, este sarbatorita international pe data de 5 martie.
Leontopodium Alpinum, infloreste vara cu flori numeroase, 20 centimetri inaltime.
Leontopodium Japonicum, infloreste vara, planta erbacee cu rizom, 55 de centimetri.
Leontopodium Nivale, infloreste vara, 15 centimetri.
Leotopodium Sibiricum, infloreste vara, alba cenusie, 50 centimetri.
Orhideele
Fac parte din familia Orhidaceae cu aproximativ 400 de genuri si 20.000 de specii. Circa 200 de genuri isi au originea in zona tropicala a Americii de Nord si de Sud iar restul in Asia, Australia, Africa, America si Europa.
Sunt plante perene, erbacee, o parte terestre, fixate prin radacini in sol iar altele traiesc prinse de copaci cu ajutorul radacinilor adventive, sunt epifite. Orhideele epifite apartin zonelor tropicale iar cele terestre, zonelor temperate. Florile sunt hermaphrodite.
Vanilia este o orhidee tropicala de talie mare, restul orhideelor nu sunt prea inalte.
Speciile epifite au tulpini in forma de rizomi de pe care pornesc ramificatii, ovoide, sferice, comprimate sau muchiate-pseudobulbi-tuberculi aerieni, articulati sau nearticulati. La toate orhideele, frunzele sunt intregi, in general au o forma ovala sau lancelotata. La speciile terestre, frunzele sunt in manunchiuri iar la speciile epifite, la speciile cu tulpini inalte, frunzele sunt alterne dar, in general sunt 1-3 frunze la partea superioara a pseudobulbului, culoarea caracteristica, verde.
Sunt foarte decorative prin constructia lor si coloritul deosebit. Unele sunt foarte mari si solitare – Cattleya, altele foarte mici, grupate in manunchiuri. Infloresc la 3-10 ani si au o viata foarte lunga. Florile pot semana cu: un fluture, cu o albina, un paianjen,un pantof sau gura unui animal. Aproape toate florile sunt mirositoare cu un miros discret de vanilie. Sunt si flori cu miros neplacut. Fructul este o capsula ovoida sau cilindrica cu numeroase seminte.
Au nevoie de lumina, aer si umezeala. Speciile epifite sunt cultivate in sere calde, in cosulete agatate cu substrat de coaja de brad sau feriga tocata in amestec cu pamant si frunze. Orhideele terestre se cultiva in ghivece obisnuite in amestec de pamant, lemn sau frunze.
Se inmultesc vegetativ sau prin seminte. In luna martie, se despart plantele batrane. Pentru multe specii acest mijloc de inmultire este foarte dificil. Inmultirea prin seminte este si mai greoaie: orhideele din sera produc foarte rar seminte pentru ca lipsesc insectele polenizatoare si nu se poate executa polenizare artificiala. Maturarea semintelor se face in timp indelungat 9-13 luni. De la semanat la inflorire trebuie sa treaca mult timp: 10-12 ani la specii precum Cattleya sau Laelia si 4-6 ani la Cypripedium. Asadar, numai specialistii reusesc sa inmulteasca prin seminte. Plantele obtinute astfel infloresc in fiecare an, dupa prima inflorire.
Se cultiva in sera unde temperatura, umiditatea si lumina sunt controlate. In perioada de creste se aplica ingrasaminte organice prin pulverizare la epifite si udare la cele terestre.
Cattleya este epifita, se cultiva in sera, are flori mari, scurt pedunculate cu labelum liber sau sudat la baza.
Cymbidium, epifita, cultivata in sera cu temperatura rece sau temperata. Frunzele sunt lungi cu nervuri proeminente. Flori mari ,in inflorescente simple sau ramificate.
Cypripedium, terestra, sera temperata sau rece, labelum in forma de papuc.
Dendrobium, epifita , sera calda, labelum intreg sau trilobat, rulat, flori solitare sau inflorescenta.
Laelia, epifita, sera calda sau temperata, labelum trilobat, lobii laterali mari, cel mai drept ascutit,bifid.Flori rosii simple in buchete.
Lycaste, epifita, sera temperata, flori albe sau roz, labelum trilobat. Lob median intreg sau franjurat, flori solitare.
Odontoglosum, epifita, sera rece sau temperate. Lobii laterali scurti si drepti, cel median intreg sau emarginat prevazut la baza cu o creasta carnoasa.
Oncidium, epifita, sera temperate sau calda, labelum emarginat sau bifid la baza cu o creasta sau tubercul. Flori galbene, bogate.
Phalaenopsis, epifita, sera calda, flori mari, punctate sau striate, grupate in buchetele.
Vanda, epifita, sera calda,temperata, labelum prelungit la baza intr-un pinten, flori in inflorescenta.
Stanhopea, epifita, sera calda, petale mari, ondulate, labelum in forma de corn umflat la baza in forma de sac.
Salbatice, la noi traiesc cateva specii de orhidee, multe din ele apartinand genului Orchis, care in loc de pseudobulbi au doi bulbi subterani.
In padurile umbroase si umede din Bucegi si Ceahlau, se gaseste Goodyera repens, gasita pentru prima data in preajma cascadei Urlatoarea. Este o planta micuta cu trunchiul tarator, cu cateva frunze late din care rasare un lujer cu frunzulite mici, cu un sirag de flori ca ale lacramioarelor, numai pe o latura a lujerului.
In padurile de fag, cresc multe orhidee, pe zona Susai la Predeal erau foarte multe care atrageau prin mirosul si coloritul delicat. Sunt destul de numeroase si felurite.
Orhis Maculata, orhis patat,are frunze cu puncte ruginii. O intalnim si pe dealurile din afara Carpatilor. Are flori purpurii ce stau gramada la capatul ramurii iesite dintr-un tubercul cu doua prelungiri, unul negru, vechi si altul albicios pentru anul viitor.
Una din cele mai curioase orhidee de la noi e Papucul Doamnei, Cyripedum Calceolus. Nu are tubercul, are tulpina subpamanteana cu multe radacini. Are 4-5 frunze cu nervuri proeminente, o floare singura pe varful tulpinii. Buza de jos a florii e ca un balon galben iar in interior are puncte purpurii. Are o singura deschidere larga, in afara sunt patru fasii de purpura, una sus lata , cu varful ascutit, alte doua pe laturi, lungi si inguste. Iar cea de dedesupt iese usor de sub balonul galben.
Himantoglossum bircinum, floarea de ouale-popii, are buza de jos a florii, lunga si ingusta, sfirsita cu doua suvite mai subtiri, alte doua suvite despartite mai sus, pare ca are toate culorile. Buza este alba cu o linie la mijloc si pete rosiatice la baza. Suvite laterale verzi. Floarea in boboc are buza de jos stransa in spirala. Celelalte foi sunt lipite gramada.
Platanthera bifolia sau Poroinicul alb, stuparita, se gaseste si in padurile joase de deal, cu flori albe si miros foarte placut. Buza de jos a florii rasfranta si lata cu nectarul strans sub ea intr-un pinten.
Cephalanthera rubra, traieste in paduri, cu flori trandafirii mai simple, una din foi are jumatatea din fata ca un plisc de pasare. Floarea nu are pinten si este situata in varful coditei lungi verzi ce este ovarul cu semintele care pot ajunge la un numar de 6000. Planta isi ia hrana din pamint cu ajutorul ciupercilor din varful radacinilor.
Listera ovata, traieste tot in paduri, doua foi mari late , ingustate la varf, de aici se ramifica si face numeroase flori mici verzui. Nu are pinten characteristic speciei.
Vanilia, este si ea o orhidee epifita care creste in Mexic, Madagascar, Indonezia… si ajunge la 10 metri inaltime. Are florile galbene cu miros placut si formeaza fructele pastai de 15-20 centimetri unde se afla semintele de vanilie.
Folosita din cele mai vechi timpuri de Totonaci, Olmeci, Azteci, amulete, parfumuri, condiment.
Vanilia Planifolia, a fost mentionata de catre botanistul Charles Francois Antoine Morren care a descoperit faptul ca polenizarea plantelor se poate face manual.
Adevaratul descoperitor al metodei insa a fost declarat Edmond Albius care in 1841 a efectuat polenizarea manuala in insula Reunion, de aici trecandu-se la cultivare globala.
Al doilea cel mai scump condiment din lume dupa sofran, vanilia este foarte folosita in industria farmaceutica, gastronomie, parfumerie, etc.
RANUNCULUS
Piciorul cocosului
Raspandit pe tot globul,face parte din familia Ranunculaceae, aproximativ 800 de specii, erbacee, majoritatea cu rizomi. Ajung la 60-70 de centimetri, florile sunt galbene, roz, albe,cu 5 sepale verzi si 5 petale, numeroase stamine, ovare superioare numeroase. Fructele sunt monosperme. Frunzele sunt diferite dar in majoritate semana cu piciorul cocosului. Inmultirea se face prin divizare in pamant nisipos, umed si semiumbrit sau prin seminte. Rizomii se pastreaza in locuri uscate si acoperite si se planteaza imediat dupa ce a trecut inghetul.
Ranunculus Acer, floarea brosteasca, infloreste primavara cu flori mici, galbene, lucioase, sepale erecte, paroase. Planta erbacee,perena,paroasa cu rizom scurt si tulpina erecta, 30 de centimetri cu mai multe flori.
Ranunculus Aconitifolius, infloreste primavara, flori albe cu 5 petale asezate pe un peduncul rosiatic, paros. Frunzele sunt alterne,dintate,cu 3-7 lobi. Are rizomul fibros si tulpinile ramificate, ajunge pana la 1 metru inaltime.
Ranunculus Amplexicaulis, infloreste primavara cu flori albe cu centrul galben, cate 3-4 pe codita lunga, 10-30 de centimetri. Frunzele sunt lobate si divizate. Planta usor de cultivat in gradini alpine.
Ranunculus Asiaticus, este o specie care infloreste primavara si vara, coloritul florilor este foarte variat. Codita simpla, paroasa, 15-40 de centimetri are in varf o floare, caliciu cu 5 sepale verzi paroase, corola cu 5 petale, limb rotund, numeroase stamine, antere purpurii. Rizomul are radacinile maro sau galbene.
Ranunculus Bulbos, infloreste primavara cu florile galbene, dispuse pe o codita pana la 40 centimetri inaltime. Forma de bulb. Frunze paroase, lobate sau sectate. Planta perena cu radacinile bulboase.
Ranunculus Ficaria Verna, infloreste primavara devreme cu flori galben-aurii, lucioase. Caliciul este obisnuit, cu trei sepale, corola cu pana la 12 petale. Frunzele sunt intregi cu marginea dintata.Planta perena de rocarie. Inaltimea de 8 centimetri, tulpina ramificata, radacina tuberoasa.
Ranunculus ilyricus, infloreste primavara cu flori de pana la 4 centimetri diametrul, galbene-limon, caliciul cu 5 sepale rasfrinte, corola cu 5 petale. Frunzele inferioare trifoliate. Planta perena, erbacee cu peri matasosi,albi,radacina cu fibre tuberoase,tulpina dreapta, pana la 40 de centimetri inaltime.
Ranunculus Repens,cea mai raspandita, infloreste de primavara pana toamna cu flori galbene, sepale rasfirate. 20 de centimetri inaltime, cu stoloni.toata planta este otravitoare.
Ranunculus Aquatilis, acvatic, anual sau peren, poate fi mereu verde. Doar de un centimetru. Frunzulitele ce stau in apa, sunt de un verde inchis codite plapinde si frunze ca firul de ata. Frunzele plutitoare, sunt rotunde cu 3 pana la 7 lobi. Vara face o singura floare ca o cescuta la baza alba si spre margine galbena.
Ranunculus Crenatus, perene, cu radacini fibroase, groase.Inaltimea de 8 centimetri,frunzele rotunde,dintate. Vara face dou flori albe.
Ranunculus Glacialis, prefera zonele alpine.Sunt perene, cu radacini fibroase,ating 25 de centimetri. Vara infloresc cu flori multiple albe si roz.
Ranunculus Montanus, perene, compacte,ating 10 centimetri.Frunzele rotunde, trilobate. Fac cate o floare pe codita, galbena-auriu.
